Uite-l pe ăla. Ce pălăriuță are. Încă unul de crede că ne plac muștele. Sau metalul. A fost și ieri. Îl lăsăm să fiarbă. Ce simpatici sunt când ne aplaudă și își fac poze cu noi. O dată cică am avut 35 kg. Mâncăm bine aici, dar nici chiar așa. Fraierii, ne vânează toată ziua și apoi ne pun înapoi în apă. Am apărut în mai multe poze ca ei și ne-am pupat cu tot orașul. Cei doi râseră cu clăbuci. Frate, hai să ne distrăm. Mă duc la ăla cu vestă roz. Tu ia-l pe ăla cu nevasta. Femeile pupă mai bine.
Cecilia Fofiu
Am evadat într-un soi de trecut drag, câteva zile, la mama. Cum nu pot să-i mai refuz ceva, accept să-i facem o vizită și Miei, vecina. Ne primește uimitor de veselă și turuie vrute și nevrute. Privesc camera cunoscută. Nimic nou. Până și peștele din sticlă, acum ciobit, tronează pe mileu pe televizor. Ce ții, tanti, urâciunea asta, întreb mai mult amuzată. Cum, se revoltă ea, este trofeul primit de bărbatul meu la concursul de pescuit. Mama îmi zâmbește blând, cu subînțeles. Mia, fata bătrână cu trecut închipuit.
Sanda Vaideș
Stela se uită cu ochi supți la colega ei de cameră. Aceasta încearcă oarecum inutil să-și acopere cu fard ieftin o vînătaie mov de sub ochii plînși. Iar te-a lovit Pescarul - afirmă Stela clătindu-și mîinile de sînge în chiuveta de tablă. În tot portul ăsta, nu există decît pești și momeli, nici un bărbat și nici o femeie de nădejde. Nu știu ce cauți aici. L-am spintecat ca pe un caras - continuă ea pe un ton egal. Poți pleca naibii acum în alt loc, să uiți c-ai înotat vreodată în mlaștina asta.
