Intră cât de încet îl lasă picioarele moi. Înjură birjărește scaunul trădător. Se redresează ca prin minune. Ah, de nu s-ar trezi acum. Face slalom până la canapea și răsuflă ușurat. Doarme. Cu zgomot de bolovan, se face una cu plușul verzui. Adoarme și un zâmbet tâmp îi păzește somnul. Spre dimineață, un fulger luminează biletul de pe masă. Dorm la mama. Trăsnetul îi tulbură visul hurducat de sforăituri apocaliptice. Sare în poziție de drepți, bolborosind. Mami, numai două am băut, pe cuvântul meu.
Bogdan Macarie
Era un bătrân care pescuia singur într-o barcă pe ocean. Trecuseră două zile și marlinul a mușcat în sfârșit momeala. Ce să mai facem atâta drum, Ernie? A zis peștele. Hai repede până nu vin rechinii. Mă tranșezi, mă duci frumos la cherhana și gata. Oricum, m-am săturat de viață. Cred că și tu. Dar mare lucru nu iei pe mine. Când s-au întors, băiatul îi aștepta deja pe mal. Cică s-ar fi împușcat un scriitor, anunță puștiul. A ieșit cu barca în larg și cu o pușcă de vânătoare. Un scriitor? Da, zise băiatul, îl chema Santiago.
Octavia Buhociu
Am rupt-o cu iubi, sunt liber ca peștele în apă și ca pasărea cerului, fără undiță sau pușcă prin apropiere. Voi face ce voi vrea de acum înainte și nu mai dau socoteală nimănui. Mă voi duce la fotbal cu băieții și apoi la o bere, chiar mi-e dor-Dor. Și cu banii, nu-i voi mai cere ei, după ce că-i dădeam tot salariul plus plusurile. Dar la cine o să mai țipe ea, pe cine o să mai ironizeze, critice tot ce fac că nu fac bine? Dar cine să mă mai creadă când aduc crapul de 10 kg și zic că eu l-am prins?
