Tinerii o observă pe bătrână cum stă pe șanț și citește dintr-o carte. Încep să schimbe între ei glume deocheate: tanti nu știe că s-au inventat telefoanele? râde unul, cu voce tare. Altul, mai obraznic: nu vrei să dai o fugă până la muzeu, să te pună lângă cărțile de epocă? Bătrâna îi ignoră. În mijlocul lor, unul mai tăcut, nou-venit în sat, se furișează printre cuvintele lor, încercând să se integreze. Dar nimeni nu știe că seara, înainte de somn, ascunde sub saltea o carte pe care o citește în secret.
Anca Postescu Stancov
Singura fată între 7 frați, mamaia știuse țese, găti, de toate ale casei. Ireal de frumoasă, furase inima farmacistului sosit vremelnic în sat, după rețete vechi. A zis c-o ia, că-i trimite vorbă. Și i-a trimis, un an, 300 de scrisori. Doar carte nu știa. Rușinată și mândră, le-a ferecat în pod, cu inima ei. Acum e în pat, topită de boală dar tot frumoasă, îi citesc rânduri vechi care o cheamă, desenează casa pregătită pentru ea, repetă clar data nunții, imploră răspuns. Apoi tac. Hai, mai citește o dată, maică.
Răzvan Dițescu
Citesc Fight Club. Am găsit-o în anticariat. Îmi place mirosul hârtiei vechi. În fiecare stație ridic ochii de parcă aștept să urce cineva. Nu știu cine. Pagina 51: This is your life and it's ending one minute at a time. Am citit-o de zeci de ori, dar azi sună mai greu. Tot mai citești, maică?, zice bătrâna de vis-à-vis, iar vorbele ei se întipăresc în carte, ca și cum Palahniuk însuși le-ar fi scris. Închid cartea. Geamul vibrează. În reflexie, fața mea clipește o secundă mai târziu decât mine.
