Citea Ana Karenina cu pătura trasă peste cap. În familia ei nu era vreme de citit cărți, munceau ca robii să supraviețuiască. Toată agoniseala se ducea la Stat. Altfel înfundau deportarea sau pușcăria. Dimineața, dereticând prin casă a amețit. Mama, speriată, i-a luat lucrul din mână și i-a arătat patul. A luat cartea pe furiș, și-a tras pătura peste cap și a început să citească în galop. A dispărut lumea din jurul ei, dansa în palatele din Petersburg, inima îi bătea cu putere. Fratele a ridicat pătura: Tu citești?
Fabiola Stoi
De fapt, am făcut un târg cu Dumnezeu. În adolescență mi-a fost imposibil să trec de primele 50 de pagini a două cărți în mare vogă printre colegi: Douăzeci de mii de leghe sub mări și Singur pe lume. Era un must să le citești, iar mie nu mi-a ieșit deloc. Una era plină de șuruburi, cealaltă de lacrimi. De rușine, am zis: Doamne, poate nu mor înainte de a le citi, că mă fac de râs. Și cred că am bătut palma. Mai târziu am și plusat puțin și am mai pus pe listă Vechiul Testament. Sunt cam asigurată, doar zic.
Marina Borzescu
Nu e bine, exclamă Rada ducând palma la gură. Privea încruntată cărțile de Tarot deschise pe masă. Clătină din cap și se uită lung la frumoasa Lina. Uite turnul, nebunul și spadele. Nu se termină bine tărășenia asta, fetițo. Fugi, e un blestem, familiile noastre nu se vor împăca. Tușico, tu încă mai citești în cărțile astea? Să știi că nicio carte din lumea de aici ori de dincolo nu mă va separa de el. Își luă pelerina și dispăru în ploaie. Dragostea ei avea să fie învăluită în taină, fiindcă sălășluia în două lumi.
