Ani de-a rându', Basil a rătăcit pragurile bisericilor ca pe niște cimitire ale propriilor întrebări. Tămâia îi intra în ochi, icoanele îl priveau ca niște fotografii vechi fără chip, iar predicile curgeau precum ploaia pe acoperișuri străine. Și-a pierdut credința într-o seară de Mai, când a-nceput să-njure divinitatea. A regăsit-o într-o dimineață de August. Un copil desculț i-a oferit o piersică din pomul lui. Atunci a înțeles că Dumnezeu n-a fost niciodată între ziduri, ci mereu în mâini care dau fără să ceară.
Georgiana Andreea Năstase
Și o viață de-mi va lua, de drag mă voi lepăda. Oricât se convingea să spună corect, dracul tot drag îi ieșea. Își repetă cuvintele astea ca pe o mantră. De ce dracul se-ncăpățâna să se-arate drag? I-ar fi fost mai ușor dacă l-ar fi urât, nu să-l simtă în spate ca o umbră înfometată, rătăcită și însingurată, care strigă după o gură de lumină. Copleșit și nedormit, s-a întors pe dreapta să caute alinare. Și acest cuvânt îi amintea de el. Și o viață de-mi va lua, de Alin mă voi lepăda. De data asta, i-a ieșit corect.
Lucian Pătru
Cu degete căutânde, buze țuguiate și ochi închiși găsise sânul mult dorit. Pe-al lui Avraam, sub forma unei carafe pline, în spelunca La Pierzanie, pe care Domnul, mercantil, o pusese vizavi de biserică. Clopotele băteau în draci, dar moș Leucă, bun strateg, se predase încă de la primul. O fi sărbătoare? Or o fi murit careva? Și taman de-aia să fie sărbătoare? Bine zicea tata. Păzește-te de îngerul păzitor de vrei să-ți fie țărâna ușoară. Mai bine ușuratică să-mi fie, poate așa mă-nvie. Murdar de pământ, un duh sfânt.
