Femeia lui se stinsese ușor, într-o duminică, și el plânsese amar, odată cu cireșul ce-și scutura florile peste ograda acum pustie. Du-te unde știi, țigane, ce vii la mine să ți-o îngrop, că nu te-am văzut prin biserică. Târziu, după miezul nopții, în cel mai ascuns colț al cimitirului, bărbatul îngenunchease lângă movila proaspătă de pământ. Și-a făcut pentru ultima oară cruce și a ridicat ochii spre cer. De-amu, tot în casa ta o fi, Doamne, doar te rog, cată-mi un creștin să mă îngroape, când o fi să vin și eu.
Iulia Biro
Zbierătele lui Tilică se aud în juma' de sat. Fiert de curiozitate, te iei după ele. Ajungi lângă biserică și asculți. Nu e nicio îndoială, Tilică e în curtea bisericii, rage și bolborosește. Dascălul Vasile îi răspunde. Dai să intri pe poartă, aproape te ciocnești de Vasile, care te trimite de acolo. Nu-i nimic de văzut, îți zice răstit. Pă Tilică l-au înțepat albinele din iarbă. Banii de cosit p-aici i-a băut de-o lună, abia azi a venit să facă treaba. În sfânta zi de duminică. Nici nu mai tre' să-l cert eu.
Răzvan Drăgoi
Preocupările mele majore sunt marile teme ale umanității. Combaterea poluției. Conservarea conservelor. Salvarea păduchilor tropicale. Decalotarea polară și salvarea ușilor bipolari de la diseminarea in vitro. Astea sunt problemele. Mulți spun că am apucături sorosiste. Că sunt sedus la biserică. Dar am și telefonul plin de iconițe, care le mai poop din când în când, că mai pică telefonul pe unde nu trebuie. Observați că, din evlavie, nu am umblat cu acuzativul la iconițe. Pentru că îmi repugnă.
