Eram plecat într-o acțiune de protecție a patrimoniului unei mânăstiri din nordul Moldovei, împreună cu echipa mea. Starețul ne-a invitat pe toți la cină și ne-a servit cu mâncăruri grozave de post, inclusiv cu o țuică minunată, de culoare verzulie. De ce e așa verde Părinte? Are schinduc, care crește numai pe-aici. I se mai spune și Sculău. Are efecte afrodisiace și energizante puternice. Părinte, pot să întreb la ce vă folosește aici, la mânăstire? S-a ridicat bolborosind ceva, a făcut semnul Crucii și a plecat.
Ana Maria Dobre-Nir
Dorel intră trântind ușa, ia o bere din frigider și se așază la masă. Sunt stors de muncă și tu îmi pui ciorba asta chioară? Și ce-s astea? Iar ți-ai luat boarfe? Eu pun banii pe masa asta, iar tu îi dai pe prostii. Țipătul taie aerul. Ea strânge farfuria încet, cu privirea în podea. Dorel se mută pe canapea, scuipă un oftat și deschide telefonul. Degetul îi zboară pe ecran, punând like după like bălos femeilor tunate de pe Instagram. Amândoi își continuă ziua în camere separate. Curat tradițional.
Varinia Mitrea
Uneori, îmi vine să-mi deșurubez capul, să-l îndes într-o pungă de gunoi, legată cu o sfoară groasă și să-l îngrop sub zidurile unei biserici, sau să-l spânzur de creanga celui mai falnic copac, ofrandă acvilei bătrâne și flămânde. Să-i smulgă ochii care te-au privit, urechile ce ți-au ascultat vocea, nasul ce te-a adulmecat. În locul capului, să-mi înfig bețe, să bântui lumea așa, ca o sperietoare, să îndepărtez temerile, mai ales aceea că n-o să te mai văd vreodată. Dar inima? Ce fac cu inima?
