Da, apropierea, până la identificare,
dintre trăit și scris. Mai nou,
ne plac jurnalele, mai ales cele care
sunt scrise direct cu sânge.
Se poate caligrafia, desigur,
și cu oase frânte,
și nici noroaiele, nici gunoiul,
nu sunt deloc interzise. Important e
ca versurile să miroasă, să pută,
să aibă păr de animal, - a spus-o,
destul de demult, Cineva -
repetăm, iarăși și iarăși.
Suferința, scârba, moartea, melancolia
nu mai sunt crezute doar pe cuvânt.
Să putem și pipăi un text
când, orbi, ne vom îndrepta
conduși de orbi
către primitoarele
confortabile hăuri.
(în perioada 1 iulie - 30 septembrie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Orașul fără nume, Ilarie VoroncaLângă peretele unei case, Yehuda Amichai, traducere de Ioana IeronimRugă simplă, Benjamin FondaneKobișnița, Adam PuslojićAcasă la Muntele Zhong-nan, Wang Wei, traducere de Ioana IeronimToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate