A coincis cu ziua în care aspiratorul a intrat în grevă, mașinile de spălat vase și rufe au hotărât că spălatul nu este ce și-au dorit în viață, și computerul a început să trimită email-uri obscene. Ce să zic, haos total, nenică. Colac peste pupăză, aerul condiționat a început să cânte manele, iar televizorul a rămas blocat pe un canal cu știri pozitive. Și mi-am adus aminte de proverbul, m-am născut în pielea goală, ce-i pe mine e câștig. M-am mutat la Vama Veche și m-am făcut artist neînțeles.
Răzvan Dițescu
Când l-am deschis, carnea, ouăle și brânza dispăruseră, iar legumele formau un mini-altar. Cruci din morcovi, coroane din broccoli, iar cutiile de tofu, mici icoane. Pe ușa congelatorului era scrijelit: Nu mai hrăni moartea. Am râs, dar apoi am simțit un curent rece, ca o respirație pe ceafă. Frigiderul a mârâit grav scuipând pe podea resturile de șuncă veche. Un murmur ca de rugăciune șoptită umplu bucătăria. M-am apropiat de el și l-am auzit ceva mai clar: De azi, doar vegan. Asta, dacă vrei să mai ai zile.
Ioana Clara Enescu
Teatral, el îi declara dragostea o dată la câteva ore. Tânăr și chipeș, ar fi putut avea inima oricui, dar numai pe a ei o voia, a unei piticanii rubiconde, cu nas lung și coroiat. Anii treceau, dragostea lui creștea, muțenia ei era asurzitoare. Dar, într-o zi, sifonul ei începu să bolborosească. Deși nu-i înțelegea cântecul, de emoție, compresorul lui s-a oprit, becul s-a ars, gheața i s-a făcut pârâiaș ce susura pe podea. Mut și orb, l-am mutat în cămară. Primește în sertare doar fructe rotunde și dulci. Ca ea.
