Sunt la 200 de kilometri de poezie, la 50 de kilometri de teatru, la 10 kilometri de literatură, vorbesc de clasici, nicidecum de scremutele scrieri creative. Sunt la 1 kilometru deasupra mării, la 448 miliarde de kilometri de momentul venirii mele pe lumea asta în care mărimea contează. Lungimea constă în numărul uriaș de zerouri după prima cifră din contul bancar. Sau. Sau ce vor dumnezeii literaturii moderne, intangibili și distanți. Eu? Stau în pat, dar de fapt merg cu 1.000.000 de kilometri pe oră spre moarte.
Ana-Maria Butuza
Îmi place să stau, cum zice tata, în picioarele oamenilor mari. Sau, cum mă ceartă mama, ce stai mucea cu gura căscată, hai la joacă. Dar eu mă tupilez în dosul ușii și ascult cum ei fac târgul cu vecinul din deal, să ne cumpere livada. Are zece mii de metri pătrați, Licule, n-o pot da doar pe atât, vorbește tata. Zece mii? Nu știu dacă e puțin sau mult, dar mă gândesc că dacă livada noastră are atât și eu n-am ajuns niciodată până în spatele ultimului rând de meri, atunci cât o fi lumea asta toată. Cât?
Ionuț Morariu
Un hoț intră într-o casă. Se pune pe scotocit. Când aude. Drumul de un milion de kilometri începe cu primul kilometru. Speriat, se uită în jur. Nimic. Respiră adânc și își vede de treabă. Dar vocea rostește iar. Adevărata bogăție e în interior. Cu pantalonii doldora, furul îndreaptă lanterna spre tavan. Unde vede un papagal într-o colivie. Tu vorbeai, micuțule? Nu. Eu doar predic. De lătrat în van se ocupă dobermanul din sufragerie. E asemenea tuturor proștilor. Când n-are argumente, sare la beregată.
