Ce așteptai tu nu mai există.
Ești trist, nu te poți ridica
de la pământ. Obosit de viața pe care ai dus-o
mâine, știi, nu te vei mai întoarce acasă.
Îngăduie să fii însoțit -
ziua e pe sfârșite,
drumul învăluit în ceață.
Cuțitul spintecă noaptea, rănește luna,
ascute răbdător ruinele în depărtare.
Gâtlejurile lumii se cască larg
peste nori așteaptă înfometate.
(în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Intersecție, Leonid DimovTraversând deșertul Murzuq. Pregătiri pentru deșert / Traversing the Murzuq Desert. Preparing for the Desert / Pe sub radar / Under the Radar, Judith Wilkinson, traducere de Adrian-Florin DuțăOrhideea de la Goran, Mariana DanOrașul fără nume, Ilarie VoroncaLângă peretele unei case, Yehuda Amichai, traducere de Ioana IeronimToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate