O, cum fluturau ca niște mari pânze de navă în vânt
cearșafurile ude ale mamei, prinse pe sfoară
la uscat. Mereu speram că va fi
vreme bună, fără multe rugăminți
ori mulțumiri între noi când le strângeam.
Să le-mpăturim, sub rafale, de la dreapta la stânga
ori de la stânga la dreapta?
Era treaba mea să știu. Nu i-aș zice dans
dar trebuia să înveți niște pași, să prinzi semnele,
felul în care pânza trece dintr-o mână în alta
ca la ștafetă. Mama pentru mine era punctul Nord.
Mâna ei dreaptă către soare-apune, a mea spre răsărit,
micșoram distanța, balansam greutatea capricioasă
punând ordine în lumea învolburată.
(în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Melcul de deșert / Desert Snail // Femeia mexicană care a murit în deșert / The Mexican Woman Who Died in the Desert, Judith Wilkinson, traducere de Adrian-Florin DuțăIntersecție, Leonid DimovTraversând deșertul Murzuq. Pregătiri pentru deșert / Traversing the Murzuq Desert. Preparing for the Desert / Pe sub radar / Under the Radar, Judith Wilkinson, traducere de Adrian-Florin DuțăOrhideea de la Goran, Mariana DanOrașul fără nume, Ilarie VoroncaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate