Ascunde-te, Făt-Frumos, strigă prințesa, când buzduganul intră pe ușă, se învârti de trei ori și apoi se așeză în cui. Lasă, prințeso, că am mai trecut pe la doi zmei până acum și capul le zace la picioare. Dar nu termină el bine de zis, că Dino-Dino își băgă mai întâi vârful codiței, apoi se ivi, cu o bonețică lila pe capul verde și strigă: mami, mami, vreau lapte. Dar cine e pocitura, se miră până peste poate Făt-Frumos. Of, oftă prințesa, fiul meu a moștenit trăsăturile tatălui. Poate am noroc cu al doilea copil.
Dorin Vasile
L-am construit într-o sâmbătă ploioasă, din plictiseală. La început era doar o jucărie. Apoi a început să crească. Hrănit cu răbdare, mânca curent pe pâine. Părinții nu pricepeau de ce a crescut factura la Electrica, dar ei se plângeau din orice. Învăța repede, mai repede decât premiantul clasei. Știa capitale, poezii, chiar și tabla înmulțirii. Ieri, din curiozitate, l-am întrebat de ce. A zâmbit, becurile au pâlpâit, și cartierul a căzut în beznă. Acum îl vând. Un euro și vi-l car până în sufrageria voastră.
Fabiola Stoi
Nu ne știa nimeni. El bătea încet la ușa din spate, se apleca puțin când intra, își strângea aripile de lumină, se așeza pe scăunel și începea a povesti. Pe toate le știa și le zicea cu așa un farmec, că orele se topeau, nu mai exista timp, nici lume, doar stelele de pe cer și din ochii lui. Mai spune-mi, ziceam, dar el pleca în zori. O fi un demon la fata asta, a spus buna într-o zi, că prea se stinge. Și dac-o fi un înger, am râs eu cu ochii grei. De mai vine, zi-i să-și facă cruce, tu fată, ș-om vedea ce-o fi.
