Femeia trecea prin fața rafturilor cu rechizite. Oftă, deoarece toate fuseseră scumpite. Le-ar fi cumpărat în iulie, dar atunci ar fi rămas fără cele trei zile petrecute cu familia la Eforie. N-au stat prea mult în apă, că era rece ca gheața, dar au prins un răsărit de soare și niște bronz, au adunat scoici și au făcut castele de nisip. Ei, dar acum începe anul școlar și trebuie umplute ghiozdanele. Mami, cumpără-mi un emoji cultuscul. Un ce? Uite, acolo e raftul, unde scrie Emoji - Cool to School.
Cristian Nedelcu
Nu știa cum apăruse în telefon, nu-și amintea s-o fi descărcat din App Store. Nu credea în spiritism, așa că a râs când a văzut că promitea posibilitatea comunicării cu cei plecați dintre cei vii. Când a primit mesaj de la Iga, s-a gândit că cineva face glume. Proaste, căci nu trecuseră nici trei luni de la moartea Igăi. Apoi, Peter i-a spus că emoji-urile aplicației erau de fapt sufletele celor de dincolo. N-a crezut, dar a hotărât s-o dezinstaleze. Pe ecran a apărut mesajul: prea târziu, emoțiile tale ne aparțin.
Georgiana Andreea Năstase
Și-ar fi dorit să o urască. Dar în ascuns, el o iubea. Că era mă-sa, sau că era un simplu om, în lumea sa. Nu știa. Știa doar ce vedea. Că fiecare dimineață începea identic, uite-așa: cu îmbrățișări sufocante, cu inimi disperate, cu sori și cafeluțe calde. Toate înșirate, ca perlele. Și-ar fi dorit să nu-i fi arătat nimic despre WhatsApp. Nu-i rămânea decât un singur lucru. S-ajungă la Capătul Pământului. Sau să vorbească cinstit cu mama sa. Și, cum îi va spune el lu' mă-sa că, de fapt, urarea sa îl cam devitaliza.
