Linie, linie, punct și punct, tu m-ai învățat demult. Linie, linie și-un rotund, mă puneai să țin bine creionul, să-mi fie cercul perfect. Linie, linie și-o burtică, la faza asta pufneam în râs, eram grăsuț pe-atunci. Ăsta-i chipul lui, nu-mi auzeam bine numele, căci mă tăvăleam deja cu urechea rulată arzător de degetele tale. Pedeapsa copilăriei pentru temele greșite și pentru orice. Acum te iert că mi-ai derutat zâmbetul inocent și mă semnez pe panglica de la coroana ta de flori așa cum știu: linie, linie, punct.
Bogdan Mihai Bati
Rodico, nu înțeleg tineretul. Mereu pe telefoane. Fără aer liber. Nici măcar o plimbare. Dacă mai pun la socoteală și non-sensul mesajelor trimise, mă duc la nebuni. Fii atentă, dragă, să vezi ce mesaje primește fiică-mea: nor de gând, arătător, sărut, limbă, cireșe, mâini deschise, arătător, costum de baie, piersică, vânătă, foc, limbă, picături, salivare, om în pat, piersică, vânătă, piersică, vânătă, față roșie, foc, fulger, explozie, inimă. Și ce crezi că înseamnă. Invitație la restaurant. Ceva mâncare picantă.
Adina Drag
Se tot întorcea de pe o parte pe alta. Senzorul de lumină de pe terasă o luase razna. Pereții casei erau și ei încinși de-a binelea, în ciuda orei târzii. Îi veni în minte Ana. Întinse mâna. Telefonul îi alunecă și căzu între noptieră și pat. Îl ridică mai mult nerăbdător decât iritat. Mi-e dor de tine, aș vrea să fii aici. Primi înapoi o față zâmbitoare. Un căcat de față zâmbitoare. Măcar de-ar fi fost chipul ei. Își desfăcu o bere rece și se trânti pe fotoliul de lângă fereastra larg deschisă.
