Laptele era cerul, iar din cereale construise stelele și constelațiile. Din șapte fulgi de ovăz a construit carul mare, din alți șapte carul mic. A mai construit apoi gemenii, taurul, berbecul, racul, balanța. Scorpionul a fost cel mai dificil. La un moment dat laptele a început să bolborosească chiar lângă Steaua Polară. Din el a ieșit un extraterestru mic. Era negru, avea trupul subțire și capul acoperit cu un glob mare. Vreau ouă ochi cu jumări, a spus extraterestrul spre stupefacția tuturor.
Tina Dublea
N-aș fi zis niciodată că o să îmi placă. Dar, uite-mă, nebună după spuma albă pe care mi-ai putea-o face tu pentru cafea în niște dimineți albastre. Aș crede că am prins o zeiță-vacă de țâța de aur. Mirosul de biscuiți cu lapte al pielii tale nu l-aș da nici pe toate parfumurile de nișă din toată Calea Lactee. Și cred cu tărie într-un univers în care laptele se face din mustăți de pisică. Ce reale par visele. Crunchy și fără zahăr. Mi-a dat oala în foc cât am scris. Aia e, doar ieri am șters aragazul.
Gladiola Chete
Ah, bolul dimineții. O scenă aparent inocentă, dar de fapt o repetiție generală pentru circul zilnic. Fulgii, ca ședințele ori alte provocări, se înghesuie fără sens. Laptele, ca facturile, se revarsă exact când nu trebuie, iar tu, cu lingura, faci damage control mai stângaci ca un politician prins cu mâța-n sac. Și totuși, continui spectacolul, pentru că știi că haosul nu se rezolvă, doar se mestecă până devine suportabil. În fond, micul dejun e doar viața în sine, dar cu linguriță.
