Iartă-mă, părinte, că am ascultat graiul diavolului și-am crezut că laptele întărește oasele și că boabele hrănesc, deși nu suntem găini. Ba găină am fost, căci am băut laptele vițeilor și-am îndopat și pruncii mei, ca proasta. Femeia plânge, preotul iartă, dar timpul dus nu se mai întoarce. Așa-i făcut omul, slab de îngeri și credul din bunătate, iar când vine baiul, se duce la biserică și așteaptă o minune. Minune ar fi să se deștepte mintea omului la vreme, șopti părintele suflând în candele.
Yuka Brevi
O să-l surprind cu niște cârnați Thüringer, cu miros profund de usturoi și maghiran, că știu eu că are sânge de nordic în vene, veșnic furios și flămând. Apoi, cu un croissant, că e un peu haut perché, ca și cum tocmai ce-a coborât, fără lift, din Eiffel, și un ceai, că avea șosete la ultimul dejun, clar nu-i fan espresso italiano. Plus două ouă, că nu se știe niciodată ce ne apucă. Lapte la cutie este? Dă-mi una fără lactoză, că reduce balonarea. Nu, nu vreau cereale că nu pare genul. Cam atât, sper să ne ajungă.
Mona Zelenco
Urmărea neliniștită respirația timpului. Ea, trecută de prima tinerețe, se reinventa în căutarea anilor pierduți. El, neschimbat, rece, implacabil, nerăbdător. De când deschise scrisoarea, inima îi galopa în ritm de infarct. Instinctul îi striga adesea adevărul în față dar ea îl respingea cu dispreț. Acum, doar acceptarea singurătății își va urma cursul. O încerca o stare ciudată. Bolul din fața ei o dezgusta. Cerealele pluteau în derivă, asemenea vieții ei, pe laptele sâmbetei. Să fie vina intoleranței?
