Cerealele alfabet înoată crawl, agită brațele și laptele face valuri. Sare și ovăzul, dar în câteva secunde se umflă și face pluta sățios. Fulgii de porumb, croc-croc, exersează brasul și visează la puțină cacao. Orezul, melancolic, se rostogolește pe spate în acordurile lui Andrieș, privește prin geam la strugurii care se coc și cere scorțișoară, în timp ce, pe fundul bolului, stafidele dau din aripi în stil fluture, zburând printre fulgi. Copilul le învârte pe toate în castron, fără poftă: ce mică e vacanța mare.
Cristian Nedelcu
Cu ochii cârpiți de somn, Alice învârtea lingura în bolul cu lapte, cu gândul la aventurile ciudate prin care trecuse în vis. Îi păreau atât de reale. Oare era posibil să se fi întâmplat aievea? Oare chiar intrase în vizuina acelui iepure năstrușnic, care o purtase prin toate colțurile Țării Minunilor? Șirul gândurilor îi fu întrerupt de vocea caldă a mamei: haide, somnoroaso, termină mai repede micul dejun, să nu întârzii la școală. Întinse mâna să apuce cutia cu Nesquik. Iepurele, poznaș, îi făcu cu ochiul.
Monica Aldea
Mihu închide oile în țarc și le pune fân proaspăt. De mâine va merge ca domnii la școala din oraș. Cea din micul cătun, în care se învățase de pe vremea bunului, s-a închis. În drum spre școală, va vinde în piață și o găleată de brânză, să cumpere medicamente bunicilor. De ghiozdan nu i-ar mai rămâne. Bună a fi și trăistuța. Dimineață, peste laptele din ulcică, pune și doi dumicați de mămăligă. Mic dejun boieresc- zise- mulțumind de ospăț. Pașii băiatului se pierd apoi pe drumul mare al vieții.
