Tehnic vorbind, bărbatul și femeia calcă rufe. În familia mea, de regulă, ea face asta. Fără, bineînțeles, să le scoată de pe mine. Cum vin și eu acasă de la o bere, doar ușor abțiguit, cum intru în casă, mergând tiptil, să n-o trezesc, că la 4 dimineața uneori oamenii mai și dorm, imediat mă calcă pe mână. Zice niște chestii despre relația dintre oră, mama și sex, dar sigur nu cu mine. Apoi, îmi calcă rufele, dimineață am și urme de la apret. Ce voiam să spun este că mă dor șalele de la bere.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Nu plânge, Ană. Închide ochii și trimite gândurile departe. Peste mări și țări, în ograda părinților, unde Grivei se gudură la picioare, bobocii pasc fire de păpădie, iar frații se joacă de-a ascunsul. Mai apoi ți se va părea că ești iar prunc și mama te leagănă-n copaie. Nu te speria dacă legănatul pare fără de sfârșit și nu deschide ochii. O să vezi deasupra-ți o matahală păroasă, cu privirea înecată-n pofte. Mai bine n-o vezi. La treabă, boarfelor, că vă calc în picioare, răcni codoșul trântind ușa de perete.
Yuka Brevi
Nu calc, nu fac curățenie în șifonier, nu împerechez șosete, nu ridic colete și nu răspund la interfon. Sunt menajeră, nu nevastă sau secretară. De asemenea, nu repet de două ori: când îți spun să cumperi detergent lichid, pudră sau capsule, înseamnă că am nevoie. Dacă nu, spăl fără. Nu mă interesează listele cu ce am de făcut și nici psiholog nu sunt, ca să ascult de ce te-a bătut sau părăsit bărbatul, ce fac vecinii sau ce amenzi de parcare ai luat. Te costă trei sute, cash, că eu nu plătesc taxe. De când să vin?
