Intrați, că încăpem cu toții. Nu, urcați dvs. Haideți, domnișoară. Nu v-am mai văzut pe aici. Da, m-am mutat de câteva luni la etajul 7. Dar antena asta de pe bloc oare dă cancere? Că dacă știam că e pe bloc nu mă mai mutam. Nu m-am gândit, dar, acum că ziceți, toți de la etajul 7 au murit de cancer, unul de cancer laringian, dar era mare fumător și altul de cancer de colon. A rămas nevasta lui, dar a murit și ea, de accident vascular, că avea diabet. Cred că mă mut. Mă bucur că v-am cunoscut, eu cobor aici.
Monica Liana Radu
Plutesc pe deasupra munților. Nu știu dacă sunt vultur sau nor, dar cert e că pereții strâmți au dispărut, iar vata din gât se înmoaie cu fiecare respirație. Expir prelung. Cerul se lărgește. Terapeuta zice că devine mai ușor cu timpul. Încerc să simt aerul proaspăt și viu. Inspir. O undă de parfum dulceag, grețos, îmi scurtcircuitează creierul. Stomacul se contractă violent, inima se strânge în cochilie. De unde a venit? Sunt singură. Mă prăbușesc brusc, ca atunci, și îi simt mâinile unsuroase pe corp.
Iulia Stavre
Îmi luasem cu chirie o garsonieră la ultimul etaj. În primul an de job, predam istorie. Am cucerit pensionarele blocului cu salutul meu curtenitor. De sărbători, îmi aduceau pomană, coadă la ușa mea. Când am rămas blocat în lift cu doamna Coca vecina de la cinci, de claustrofobie, m-am panicat. Femeia a început să vorbească. Domnule profesor priviți în ochii mei și respirați adânc. Hai să numărăm. M-am prelins ca o picătură de ploaie pe geam, în brațele femeii. Când liftul a repornit, mă resuscita.
