La început mi-am zis că trebuie s-aștept liniștit. Zece minute mai târziu, m-am trezit maimuțărindu-mă în oglindă. După douăzeci, murmuram: A fi sau a nu fi. Iar ceva mai târziu strigam: Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal. După o oră, am început să dansez în metrul ăla pătrat. Ce Lari Giorgescu? Ce Răzvan Mazilu? Lume, uită-te la mine și minunează-te. Când ușile s-au deschis, mecanicii m-au găsit mulțumind familiei și UNITER-ului. Încă unul care a luat-o razna, ziseră. Trei ore mișto, le strig peste umăr.
Ana-Maria Butuza
Întregii mele familii Muscidae, din ordinul Diptera, las scris pe acest geam, cu sângele meu, sfaturi de supraviețuire în liftul panoramic din CN Tower, unde am gustat desfătarea, spaima și sfârșitul. Înghesuiți-vă printre turiști, bâzâiți-i fără teamă, se vor plesni între ei și veți scăpa. Evitați geamurile, acolo moartea pândește. Cel mai sigur refugiu sunt cocurile doamnelor, parfumate și blânde, dar plăcerea supremă rămâne mereu aceeași: locul pe care bâzâim toate. Acolo e împărăția noastră.
Vlad Mușat
Ai mei mi-au interzis să urc la uscătorie. Nu ne-a afectat războiul pentru că Dumnezeu se odihnește acolo. Atunci am înțeles de ce avem de toate, deși nu ieșim din casă. Curiozitatea a fost prea mare, așa că mi-am luat rucsacul și m-am dus în locul interzis. Era multă lumină. Pe scaun, lângă fereastră, un bătrân sforăia. M-am apropiat și l-am atins cu un deget. S-a trezit brusc și m-am speriat. Mi-a zis să nu mă tem. M-am liniștit, am scos mingea din rucsac și i-am zis: Dacă ești Dumnezeu, fă un infinit de duble.
