El intră după mine - un bărbat frumos până la durere, sculptat parcă din dorințele neîmplinite ale femeilor. Îmi simt sângele accelerând, dar îmi repet regulile: nu clipești prea des, nu lași colțul gurii să tremure, nu îți trădezi emoția. Parfumul lui se amestecă în respirația mea, silueta lui se reflectă în oglinzile liftului, multiplicată ca o ispită fără sfârșit. La ultimul etaj, coborâm amândoi. Eu mă îndrept spre apartamentul meu, el, după mine. Mă dorești?, îl întreb brusc. Nu, o vreau pe fiica ta; e acasă?
Dana Rus
În cabina de un metru pătrat simți că n-are aer. Era la centimetri distanță de ea, ar fi putut să-i atingă - din greșeală - sânii ce i se revărsau generos din tricou. Îi evită privirea cu inima bubuind, își fixă tâmp cureaua de la pantaloni de teamă că tot spațiul acela mustind de feromoni ar fi explodat la cel mai mic contact vizual. Era femeia perfectă, civilizații întregi se născuseră și muriseră pentru ca ei să ajungă împreună în acel lift. Și, oh, zei, vorbește. Nenea, coborâți la cinci?
Dan Banu
Ai grijă să nu te sufoce ăia, a zis nașa. Eram copil, o strângeam de mână pe mama și mă feream de picioarele celor mari. Ușile se deschideau des, unii coborau, alții urcau. Apoi mama s-a făcut mică, eu mare. Era sufocant, dar ajungeam la butoane. Până la urmă mama a dispărut cu totul, iar eu m-am trezit cu un prunc în brațe. L-am crescut cum am putut, pe deasupra capetelor celorlalți. Apoi el s-a făcut mare și eu mic. Liftul a mai urcat puțin și s-a oprit brusc. Toți s-au speriat. Eu am coborât.
