Da, la 8. Am venit, da' știu că nu merită. Vezi că intru în lift. Plătesc prost și au un tupeu. O parte din cei care așteptau nu au mai urcat. M-am uitat cruciș, oftând. Da, fată. Una cică a și sfeclit-o. Da, cică te trec pe studii medii și plătesc și când își aduc aminte. Cineva a coborât la 2. Am rânjit la cei 3 rămași. Fată, locul e al ăleia de a murit de la oboseală. La 4 au mai coborât 2. Am rânjit. Aha, tu ai rămas. Cu tine mă bat la interviu. Tipa mi-a dat mâna, râzând. Eu voi fi șefa ta, ești angajată.
Andra Toropoc
Stăm înghesuiți, iar mașinăria ne ridică ușor, e întuneric și inima-mi bubuie peste vocea din difuzor. Un copil se-aude, mami mi-e frică, precis asta spune pe limba lui așa cum și eu aș zice-n orice grai. Tu nu mă ții de mână, deși te rugasem. Simt că suntem sus, urmează să se rupă cablurile și să cădem în gol, copilul urlă ceva, fac și eu la fel, sunt convinsă că răcnetele tuturor ne vor salva. Cineva râde și tu-mi șoptești: taci, nici n-am pornit, au anunțat că-i o pană de curent în Disneyland.
Nicolae Popescu
Am ajuns, Iuli, aici e, la parter. Bine, mamă, mi-ai dat doar opt burgeri azi, sunt lihnit. Fălcile i-au cedat gravitației, ochii se ascund în mormane de osânză. Gâfâie, vrea să coboare din mașină, maică-sa-l trage de-o mână flască. Iuli își târâie picioarele, hanoracul 5 XL nu-l cuprinde. Trebuia să venim, dacă continui așa îți crapă inima-n somn. Mama împinge ușa de la intrare. Un afiș scris cu roșu îi întâmpină: lift defect, vă rugăm folosiți scările. Clinica de remodelare corporală s-a mutat la etajul șapte.
