Nouă vaci s-au bulucit, scuzați expresia, ca oile în încăperea metalică. Ușile s-au închis, podeaua a început să trepideze, a urcat puțin, și s-a oprit. De afară s-a auzit, băi boule, în instrucțiuni scrie maxim 8, nu 9. Păi e slabe domnu' inginer. Vacile s-au relaxat auzind vocile. Două s-au pișat, și vreo trei au început s-o bârfească pe una mai plinuță. După un timp, liftul a urcat, ușile s-au deschis, și în următoarea oră vacile atârnau în cârlige, tăiate în jumătăți. Poftim de supraviețuiește în lift.
Horațiu Dudău
Spital aglomerat, tata e la 4. Mă trimite să-i cumpăr tot felul. Nu comentez, vreau să-i fac pe plac. La urcare, văd în fața liftului, așteptând, mulți bătrâni. Urc pe scări. Dar astăzi nu mai pot. O să iau liftul. Ușa se deschide. O doamnă enormă stă pe un scaun. Ca o matroană de bordel. La 4. Îmi zice să urc pe scări. E obosită să tot apese butoane. Refuză încă doi bătrânei. Ochii mi se înroșesc. Apasă, îi spun. Ușa se închide. Las fiara din mine să se dezlănțuie. Sper că aveți ghid de supraviețuire în lift.
Angelica Miara
Am intrat în lift cu inima pregătită să zbor spre al nouălea cer. El, tipul fain de la etajul cinci, era deja acolo. Priviri, zâmbete, tot decorul romantic era pregătit până când, între etajul doi și trei, a scos triumfător un covrig cu usturoi și a început să-l mănânce cu poftă. Am înțeles repede că aici se aplică reguli stricte de supraviețuire. Am zâmbit politicos încercând să respir doar pe jumătate. În secunda aceea am știut. Nu urma să urc la cer, ci să cobor direct pe pământ, cu tot parfumul realității.
