După o zi lungă, visez doar la un pahar cu vin, liniște, și jazz în surdină pe terasa proprie. Chem un taxi, urc în el zen, dar pacea-mi dispare instant: șoferul apasă accelerația și, odată cu ea, butonul confesiunilor. Nevasta îl cicălește, copiii nu-l ascultă, șeful îl stresează, banca îl stoarce, vecinii fac grătar pe balcon. În timp ce accelerează printre claxoane, își varsă toată viața în urechile mele. Când cobor, îi spun: 300 lei. El mă privește nedumerit: Pentru ce? Răspund calmă: ședința. Sunt psiholog.
Sanda Burță
Mereu mi s-a părut c-aduce cu Dumnezeu, cu barba aia. E client vechi, merge săptămânal pe Sf. Apostoli la nu'ș ce curs de olărit, apoi îl duc acasă, în Vârful cu dor. Azi pare bătrân rău. Bă, știi ce? zice, morții lui de curs, hai la bere. Dom' Tadeus, lucrez, nu pot, zic. Dup-a 7-a bere, mă-ntreabă iar câți copii am. Trei. Plătește, îmi ia cheile, urcă la volan. Doi copii, zice deodată. Nu pricep, ej' beat, dom Tadeus, behăi io. Oprește-n fața casei mele, lângă ambulanță. Văd mânuța alunecând de sub cearșaf. Vărs.
Rozalia Cristea
La spital, vă rog. De ce nu ați chemat salvarea. Nu am mai apucat. Am făcut treabă toată ziua. Eram la poartă și, dintr-o dată, mi s-a rupt apa. Teoretic, știam că mai e timp, dar practic, am simțit că iese și atunci te-am zărit. Oprește acum, oprește că iese. A culcat-o, a tras chiloții de pe ea și a moșit un fecior frumos. A devenit nașul bebelușului și soțul femeii. Ea, acasă mai avea trei. Taximetriști îi fac, și-a zis. Au trăit fericit până când copilul conceput împreună, a fost moșit de colegul lui.
