Chiar dacă nava era stabilă și cu traiectorie clară, nimeni n-a prevăzut dezastrul care se apropia. Se pare că sunt comandantul propriei catastrofe. Un gest, o minciună și cabina s-a depresurizat. Toate beculețele de avertizare le-am ignorat. Poate dacă ar fi țipat măcar o dată. Dar nu. M-a privit rece, fără lacrimi. Mai avem câteva zile. Trăim în capsule separate. Am depășit ebulismul, confuzia, chiar și durerea. Acum respirăm aceeași moarte lentă, așteptând ceva, orice, să ne scoată de pe traiectorie.
Aurelian Țolescu
Pentru anii aceia, realizarea noastră era ceva fantastic. Realizasem un proiect fantezist în domeniul tehnicii speciale, prin care am arătat că și noi putem face lucruri ca în Star Trek. Sistemul tehnic era instalat într-o mașină, avea multe capabilități și putea fi operat local sau de oriunde de pe Terra. Șefii noștri erau tare mândri de realizarea noastră și au vrut să ducem sistemul într-un loc unde să se laude ei. Când să plecăm, am văzut că șoarecii roseseră cablurile electrice ale mașinii.
Monica Aldea
Reporterul făcea ultimele pregătiri pentru direct. Amorezii, stingheriți, ocoleau obiectivul cameramanului. Așadar, de când vă întâlniți în ascuns pe navă? Nu păreți la prima partidă amoroasă. Doamna interveni ferm-să fie clar-e o partidă de șah. Noi am pierdut sediul sportiv și ne-am făcut cuib aici. Club dragă, îngăimă el. Ne place să explorăm, lucrăm în galaxia vecină, venim în pauza de prânz. Nici măcar nu suntem în competiție. Ce transmit soției? Nu mi-am luat cheia. Dar să fie liniștită, e remiză.
