a zis. O să vă distrați, a zis. Pentru cel mai ieftin pachet am primit un jeep cu ferestre sparte și o hartă cu lei. Praf peste tot. Ghidul striga: Uitați acolo. Pe acolo a fugit un ghepard ieri. Și dincolo s-au împerecheat elefanții. Minciuni reciclate. Până și aerul mirosea fals. După ore de nimic, am văzut un leu. Mort. Ne-am oprit să facem poze. Selfie-uri cu moartea. Ghidul ne-a zâmbit obosit. Safari-ul e experiența, nu animalele. În noaptea aia, am auzit urlete. Poate erau hienele. Poate era stomacul meu.
Iulia Biro
Știi cum fuge elefantu' după leu, leu' după antilopă, antilopa după apă, da' nu poa' să se apropie din cauza crocodililor? Așa se fugăreau ideile, o clipă de liniște n-aveam. Savană era în mintea mea. Mereu era ceva la pândă, oricând putea ceva să năvălească. Patruzeci de ani de agitație, de întârziat, de neterminat mai nimic, de planuri dezumflate - și-au fost de-ajuns niște pastile ca să se facă liniște. O avut dreptate bețivu' ăla de pictor, ăla de i-am pozat anu' trecut: dom'le, atât te fâțâi, parcă ai ADHD.
Carmen Tot
Era o seară ce se putea numi de succes, dar picturile mele continuau să plângă cu lacrimi acrilice foamea de sânge a oamenilor. Clar, eram singura care nu mă potriveam peisajului, de aceea am fost iute uitată, ca o pelerină gri într-o debara. La început au apărut femeile antilopă, apoi femeile leopard. Ați observat vreodată că femeile în piele de antilopă se tem de femeile în blană de leopard? La final, o femeie într-un leopard mort a plătit pentru un tablou cu antilopă vie. Am plâns. Voi mânca. Voi trăi.
