și îl cheamă Bălălău, scuzați rima, da' chiar ăsta-i numele lui. E așa de rău, că-i dau jos botnița doar când îl hrănesc, adică o dată pe săptămână. Bine, i-o scot și când vine soacră-mea, da' n-o fac din răutate, ci din plăcerea de a o auzi cum își arată recunoștința: noroc cu Grigore, că m-a scos din gura bestiei. De fapt, acelea sunt puținele momente când spune vorbe frumoase despre mine. În rest, are grijă s-o ațâțe pe Cocuța: mai bine l-ai fi luat pe Sebastian, că-i inginer și are pechinez.
Arthur Ianoși
are același impact ca Atenție, unitate supravegheată video, gândi hoțul cu zâmbet ironic, privind pancarta scorojită. Își dădu seama că nu-l sperie nici colții și nici lentila electronică. Era invizibil nu pentru ochii oamenilor, ci pentru ochii destinului. Filosofă singur, în timp ce se strecura pe lângă gard: Oare libertatea mea nu e doar o eroare în sistemul cosmic? Cel judiciar oricum nu funcționează. Dar fix atunci, piciorul i se agăță de o găleată de plastic și tot cartierul află unde era.
Fabiola Stoi
Își purta jivina în lesă, cu botniță de comandă. Gurile rele spuneau că acasă animalul stătea la masă cu stăpâna și rodeau amândoi același fel de oase. Că bietul de el se molipsise de răutatea ei. Sau că îl alesese doar pentru pielea lui prețioasă, din care ea își va face botine, să-l calce în picioare după ce îi va fi terminat și caracterul de fiară. Dar toată lumea știe că natura învinge: în seara zilei nefaste, crocodilul, prins pe străzi după ce și-a devorat stăpâna, a adormit liniștit în cușca de la zoo.
