Stăteam în picioare pe bancă și cântam cât mai tare ca să-i acopăr pe bărbații din spatele meu care-i înjurau pe toți din teren. Dar când l-au bălăcărit pe idolul Mateuț am sărit la gâtul lor. Vorba vine, doar le-am smuls din mâini sticlele de Săniuța și i-am pocnit cu ele-n umeri. Au fost uimiți o clipă de piticania cu beretă alb-roșie care-i lovea și-apoi au făcut tărăboi că le-am dat în grade. De-aia nu mai puteam eu, însă am fost interzisă în Groapă și pe lista neagră în dreptul numelui meu scria mare: turbata.
Aurelian Țolescu
A fost dintre cei mai buni manageri pe care i-a avut statul în fruntea unei instituții importante. Plecat de la firul ierbii, a parcurs toate etapele evoluției în carieră, iar probitatea morală și profesională l-au dus în vârf. Extrem de bine pregătit tehnic și juridic, dur și ferm în apariții publice. Chiar dacă uneori inducea teamă și părea scăpat din zgardă, puțini au știut că, deși lătra zgomotos în interiorul instituției, rupea lanțul și mușca nemilos în exterior, pentru a-și apăra oamenii.
Tibor Szente
N-a avut zgardă, nici lanț nu văzuse vreodată. Se născuse liber, în adâncul pădurii, el și ceilalți șapte frați ai lui. Cenușiu, cu ochii albaștri ca cerul senin de vară. Urla la luna plină și își iubea libertatea. Crescuse frumos în cele opt luni de viață în pădure, până au venit utilajele mari și au început să taie copacii. S-a ascuns cum a știut el mai bine, rătăcit de ai lui, până l-a găsit unul dintre muncitori și l-a dus acasă, cu o funie de gât. Vede luna printre zăbrele, doar la răsărit.
