Îi pândesc mereu din umbră. Lumina soarelui mă lichefiază. Avem o relație de conveniență, cât timp exist. Amorfă sau bine conturată. Pe cei ce mă neagă îi ocolesc politicos. Îi aleg pe aceia ce țin cont de mine într-o măsură direct proporțională cu stadiul lor evolutiv și capacitatea expunerii letale la iluzoriu. Le pătrund în simțuri, în vene, apoi doar iubesc cum mă conturează în imagini, cuvinte, gesturi. Îi părăsesc rapid, hrănindu-mă cu setea lor devastatoare de-a mă regăsi. Chiar acum bat la ușa ta. Deschizi?
Andra Toropoc
Forțați să trăim natural, am devenit toți uniformi și gri. După ce au demolat magazinele și ne-au confiscat bunurile de lux, am intrat în depresie. Visam că mă parfumez și mă trezeam cu emoții de bucurie dar și cu teamă de cititorul de creiere. Azi m-au chemat la testare și pe un hol am simțit o interzisă aromă florală, am tras-o toată în plămâni îmbătată de fericire, fără să-mi pese de consecințe. Sentința e grea, însă respir adânc iar mirodenia captivă din alveole mă umple și zbor multicoloră.
Iulia Stavre
Îmbrăcată în rochia cu volănașe de tul și dantelă discretă, îmi privesc vârful pantofilor de lac și mă rog să rezist supliciului, mama mi-a spus că nu avem bani pentru pantofi noi. Vila avocatului se află în centrul orașului, ne întâmpină secretara, stinghere ne așezăm pe scaune. Mama intră, eu explorez. Fascinată, găsesc biblioteca, privesc titlurile, ating ușor cotoarele cărților aranjate perfect, închid ochii, miros hârtia. Mă descalț, cărțile ies de pe rafturi și zboară spre tavan împreună cu mine.
