Pedanteria mea obișnuia să enerveze oamenii, dar după niște terapii costisitoare, sunt foarte mândru să spun că nu am mai fost pedant de 6 zile, 18 ore, 23 de minute și 41 de secunde. De atunci corectez doar extrem de subtil. Am lipit etichete cu Corect Gramatical pe borcanele cu murături și am pus diacritice pe frigider. Azi dimineață, am apărut pe Pro TV. Intrasem în direct la meteo să le spun că nu e un vânticel ușor, ci o adiere lirico-birocratică. Mi-au dat like cei de la Academia Română.
Monica Ciurea
În zonă, gazu-i destul. Și telefoanele. Alo, miroase. Cum? Vor trimite ei doi băieți. Gata. Cum gata? Păi și gazul? Dormiți liniștiți, l-am sigilat. Adevăru-i că gazului nu-i place să fie ținut sigilat ca într-un extinctor expirat. Așa că a doua zi, urcat la etajele superioare, a decis împreună cu locatarii să iasă din anonimat. Cartierul s-a cutremurat. Camerele de supraveghere, nepăsătoare, au preluat această inedită aruncare. În aer, nicio eroare. Apoi, la TV, în reluare, vinovații au dispărut discret în direct.
Andra Toropoc
Am ieșit din anonimat pe la opt ani când am fost pusă în primul rând căci zâmbeam cu mult entuziasm. În uniformă de pionier fluturam din stegulețe la fel ca toți ceilalți copii aduși de la școală pentru întâmpinarea cu fast a lui Mobutu, prieten cu Tovarășu'. La trecerea lor prin fața noastră, gura mi-a rămas deschisă de mirare și lumea a putut vedea mai târziu, în alb-negru la televizor, cum chipul mea năuc umplea ecranul. De ce să porți vara căciulă din blană de pisică a fost o întrebare care m-a bântuit o vreme.
