Aici, cândva, a fost un televizor. L-am aruncat pe geam. Da, nu te mint, am apărut și la știri pentru că s-a lovit de stejarul din grădină și a speriat două veverițe păroase, cu incisivi gălbui, murdari de ghinde și scoarță de copac. Apoi, s-a rostogolit pe asfalt și s-a spart în mii și mii de bucățele, în fața unui cameraman nervos, în căutare de știri nemaiauzite, ca să-și mărească audiența și, implicit, salariul. O iubea pe fata de la horoscop și voia s-o scoată-n oraș. N-a reușit că el era pește și ea fecioară.
Alina Ilie
Nu mai aveam nevoie de ea, așa că mi-am aruncat inima pe geam. Mă așteptam să se audă o bufnitură, cum s-a izbit și a stropit cu durerile mele roua ierbii. Liniștea m-a neliniștit așa că m-am uitat pe fereastră după bucățica din mine. Nu era strivită. Nici pământul n-a vrut-o. Ea se balansa de pervaz agățată de amintirea unui sărut. Am prins-o degrabă și mi-am așezat-o blând înapoi în cuibul pieptului, și Doamne, cât de tare a început să bată, să bată. Cine bate la ușă? La știri au spus că am murit de inimă frântă.
Mona Zelenco
Privesc ecranul și mă văd mai limpede ca oricând. Îmi ascult povestea vieții și remarc acuratețea celor declarate. Observ similitudini în trăsături, și un fior îmi apasă parcă, locul coastei lipsă. Memoria își risipește ceața și mă îndeamnă să privesc adevărul în față. Imaginile proiectate de subconștient îmi zdrobesc încrederea în sine. Cândva, cumva, răzbunarea adamilor din mine, răbufnește iremediabil. Atunci, un lung șir de Eve sfârșesc nedrept, ucise pe altarul eternelor diferențe dintre bărbat și femeie.
