Regizorul de platou ne așază a 3-a oară. 76 autori, ați și venit toți. Cine-i responsabil? Dițescule, aranjează-i pentru ultima dată. Mici, dar importanți. Domn' Piersic. Stima. Visul unei nopți de iarnă. Nu dumneavoastră, tata. Dometi. Cum vă prezint? Ucigaș de cuvinte. Doamna Ciurea, lăsați reflectorul, recuzita e scumpă. Platoul se umple de fum. Prezentatoarea tremură nervos la pupitru. În 3, 2,1. Direct. Întuneric. Generic. Prim plan - chipuri pline de funingine, la unison - suntem Ficțiuni Reale.
Alex Micu
După ce le-am tăiat capul cu drujba, i-am pus pe foc pe toți trei. Spurcăcinulile dreacu', ocupau o cameră degeaba. Mirosul a atras vecinii, furioși nevoie mare, pentru că aveau rufe întinse la uscat. Au venit două polițiste care însumau trei metri înălțime. Când au văzut mâna arsă care ieșea din grămada de cenușă una a leșinat pe loc, alta a borât și după aia o picat și ea. Acu mă uit la știrile de la ora cinci și mă văd explicând cum a fost cu manechinele bunică-mii, fostă croitoreasă de meserie.
Ana Maria Dobre-Nir
Aseară, în jurul orei două, un bărbat de aproximativ patruzeci de ani a fost văzut alergând prin Parcul Central, spunând că pe cer s-a aprins un asteroid. Martorii povestesc că mergea ca într-un vis, cu pași calmi și privirea rătăcită, de parcă ar fi urmărit niște vedenii renăscute. A zis că știe ieșirea din parc, dar aleile se tot schimbau. Dimineața, l-au găsit pe o bancă, privind cerul gol, repetând sacadat: Nu mai simt pământul. Cred că am început să plutesc. Trecătorii se grăbeau în drum spre muncă.
