Lasă, mamă. La țăți ni-i greu. Unde-i o mașină de bărbierit? Cum am plecat, nu mai știu care pe unde e. Iartă-mă, dragule, că am uitat să-ți spun la mulți ani de ziua ta. Nu știu ce am făcut toată ziua aia. M-am holbat la TV. Am și adormit. Mătușă-ta a intrat ca o furtună peste mine, m-a luat cu poveștile ei. Am ascultat-o. Bine că nu mai plânge după Cornel și după fiu-so, dumnezo să-i ierte. A luat-o de braț pe Eleonora jos la scară. Au plecat vesele în oraș. Soră-ta nu prea mă mai sună. Tu pe acasă când mai vii?
Gyorgy Gyorfi-Deak
Aurora își văzu fratele vitreg că se urcă în carul înflăcărat și ia frâiele în mână, ca să-și mâne telegarii dintr-un orizont într-altul, dar refuză să deschidă porțile din partea de Răsărit a domeniului zeiesc. Tu fată, se stropși Apollo la ea, ești pe roșu ori ce altă boală te chinuie? Ai luat niscaiva franț de la Marte, de te-a afurisit Venus să n-ai parte decât de iubiți muritori? Fă, mama vânturilor, pe cine ai pus ochii acum? Pe Amurg, ce-și ține copilul mort de spaimă la sân? Pușca-l-ar pe Craiul Ielelor.
Cornel Popescu
Când m-am trezit dimineață să prind microbuzul spre București habar n-aveam că azi va fi cea mai profitabilă zi din cariera mea. Ce noroc pe mine să mă pună responsabilă tocmai pe covorul de la intrare. Mătur de cel puțin 30 de ani dar când soarele abia se mai vedea de blocurile din jur nu mai știam pe unde să mai îndes banii. La început nu știam ce să fac că mulți mi-au băgat banii direct în buzunare. Îmi era jenă cu atâtea televiziuni și oameni care păreau că mă privesc doar pe mine. De fapt toți se uitau în sus.
