Pisoiul vecinilor, un motan portocaliu cu ochi de ambră, se cocoță pe gardul casei, fix când soarele începu să se topească peste acoperișuri. Deodată, toți porumbeii din curte, ca la semnal, se ridicară în aer speriați de apariția veșnicului lor dușman. Triumfător, motanul îi privea superior, convins că el dăduse startul spectacolului. În timp ce vecina îl striga disperată, motanul torcea impasibil sub gard, în lumina roșiatică a cerului, convins că amurgul fusese inventat doar pentru gloria sa.
Magdalena Daminescu
E provizoriu, îmi zic. O să treacă, la fel că amurgul acela pe care abia îl zărești și gata a trecut în noapte, apoi regreți că nu l-ai trăit. Dar cum să faci să-l prelungești, să-l pictezi, îți trece prin cap. Începi să cauți culorile potrivite și ești uimită că nu găsești nimic care să semene cu acea ceață lăptoasă care învăluie în mister înserarea. Apar pe pânză doar niște umbre, pe care le lași în urmă, rămâi singură și înfricoșată, dar în depărtare te așteaptă cineva care zâmbește. Pășești liniștită în noapte.
Paul Dârvariu
A, murg? Cu coama neagră? No way. Așa ți-am ordonat eu, idiotule? Și ce dacă-i pur sânge arab și a câștigat de trei ori la Ascot? Pe domnișoara Betty nu o interesează sporturile hipice. Dumneaei iubește numai caii roibi. Și-a dorit un roib, roib să-i aduci. Da, cu coamă roșie, ca pletele dumneaei. Doar n-o să-și schimbe culoarea părului și costumul de călărie, din cauza ta, incompetentule. Hai, nu-ți mai cere scuze. M-am răzgândit. Nu-i mai dăruiesc un cal, de ziua dumneaei. O să-i cumpăr un Ferrari. Roșu, evident.
