- Ce spui, Marty? E pregătită nava ta pentru noua călătorie?
- Sigur că da! Am ajutat și eu puțin când au programat locul. India... înconjurată de Oceanul Indian... delimitată în partea de nord de cei mai înalți munți din lume - lanțul Himalaiei...
- Să fim acolo cam în anul 2500 î. Hr. Fluviul Ind (care astăzi se află în Pakistan) dă numele țării.
- Mai este un fluviu mare.
- Gangele, apa sacră. Aceste două fluvii au favorizat întemeierea unor orașe în care s-a dezvoltat una dintre civilizațiile cele mai grozave ale antichității.
- Uite, uite! Se vede de sus un oraș frumos.
- Adevărat. Observi cum sunt trasate străzile? Se văd cele principale, late de aproximativ zece metri, din care pornesc străzi mai mici orientate fie paralel, fie perpendicular pe acestea.
- Sunt foarte bine întreținute, unele pavate cu lespezi mari de piatră, iar casele cu un etaj sau mai multe sunt de-a dreptul impunătoare.
- Am aterizat în orașul Mohenjo-Daro, situat în zona fluviului Ind. Este un oraș foarte mare pentru vremea respectivă și, să știi, mult mai civilizat decât multe alte orașe din lume.
- Vorbești tot despre anul 2500 î. Hr.?
- Păi sigur. Nu înseamnă "acum" pentru noi?
- Înseamnă. Și chiar "acum" și "aici" văd că se desfășoară un spectacol. O fi concert?
- E teatru, dar actorii sunt și cântăreți. De fapt, unii sunt și instrumentiști iscusiți, fiindcă spectacolul începe cu o introducere a orchestrei care va mai interveni, pe ici, pe colo și în timpul replicilor.
- Uite-i pe cei doi - o femeie și un bărbat -, care acum nu vorbesc, ci cântă. Ce mult îmi place!
- Și mie. Indienii ăștia știu cum să îmbine cuvântul cu muzica, cu mimica și chiar cu dansul, în așa fel încât să nu te plictisești la un spectacol.
înălțime: 10,8 cm; Muzeul Național din New Delhi
- Sunt absolut sigur că "indienii ăștia" mai au și alte feluri de muzică.
- Să te las să ghicești, cum făceai când erai "mic"?
- Imediat, că știu: muzică religioasă sunt sigur că au.
- Au!
- Populară?
- Cum să nu.
- Alta nu-mi vine-n minte acum.
- Muzică de curte, cum aveau și ceilalți pe la care am fost.
- Ai dreptate. Dar instrumente?
- Puzderie. Mai multe și mai variate ca oriunde. Ce zici de instrumentul acesta cu coarde? Se cheamă vina și e un baston de bambus cu șapte coarde metalice al căror sunet dulce, obținut prin ciupire, capătă rezonanța de la doi dovleci goi, fixați la extremitatea de jos a instrumentului.
- Trăiască natura! Bambus, dovleci.
- Ai văzut? Totul e să știi să le întrebuințezi cu folos.
- "Vina" n-are arcuș?
- Nu, dar alt instrument indian, ravanastronul cu doar trei coarde, se pare că este primul instrument cu arcuș din lume.
- Jos pălăria! Cu suflătorii și percuția cum stau?
- Excepțional. Au foarte multe instrumente cu sonorități interesante pentru că le fac din materiale foarte variate. Și mai au ceva: instrumentiști foarte buni, cu o agilitate extraordinară.
- Atât cât mă duce pe mine mintea...
- ... adică foarte mult...
- ... mă gândesc că indienii dau o foarte mare importanță muzicii. Știi ceva despre asta?
- Da, chiar am citit undeva că ei socoteau, încă din cele mai vechi timpuri, că muzica are o acțiune miraculoasă asupra oamenilor și animalelor, dar și asupra fenomenelor naturii.
- Mi-am dat eu seama!
- Stai puțin, că nu știi tot. Ei cântau să atragă norii, ca să îndepărteze bolile, iar fachirii indieni o întrebuințau în experiențe hipnotice.
- Vino mai repede la navă.
- De ce te agiți așa?
- Mi-e frică să nu mă vadă fachirul ăsta și să mă hipnotizeze ca să nu mai plec de-aici.
- E posibil. Hai iute să plecăm! Direcția casă!
Ce s-a speriat Marty. Nu mă așteptam din partea lui. Părea mai curajos. Să îl lăsăm să se liniștească. Sunt sigură că și săptămâna viitoare își va programa nava ca să ajungă într-un loc special. Am o bănuială, dar vă las pe voi să ghiciți. Pe sâmbăta viitoare!
(va urma)