Un vis, un clovn, un zâmbet sfâșiat, sapă aruncând bulgări de argilă peste cripte crăpate, găsește un craniu, îl apropie de nas și i-l întinde, miroși a pământ, iubito. Se întâlniseră la apus. O singură dată. El a plecat brusc. Știa că ea e păcatul și viciul lui. Ea a stat. Să aștepte. Nu s-au mai văzut. El a murit. A sperat că dincolo vor fi împreună. Dar a fost incinerat și a rămas lângă nevastă. Pe o etajeră prăfuită. Iar ei bufonul îi apare în somn murmurând, dragostea nu o îngropi, o porți până te îngroapă ea.
Ana Maria Vaida
Lasă telefonul, serialul îl urmărești în reluare, dacă tot am venit hai să vorbim ce n-am vorbit când erai ocupată să aduci bani, să ne crești, să ne trimiți la școală, mai bine facem o plimbare că apune soarele, te-ai anchilozat de la stat pe canapea, îndreaptă spatele, diseară vine maseuza, poate reușește să scoată edemul de la glezne, am trecut pe la mall, ți-am luat o cremă antirid ca lumea și un tricou din bumbac gros, îți plac mânecile clopot, o să avem amândouă la fel, nucile poți să le desfaci după ce plec.
Ruxandra Donose
Clara l-a iubit pe Robert încă din zori. Soarele lui era deja sus, al ei răsărea pe clapele pianului. Copilul din ea l-a idolatrizat pe artistul din bărbat iar bărbatului din artist i-a dăruit opt copii. Muzica i-a fost leagăn, pianul sprijin, dragostea călăuză. Când creierul lui a început sa apună, mult prea devreme, ea a continuat sa-i lumineze calea pana la pragul spre cealaltă parte, apoi și-a petrecut amurgul vieții cântând muzica lui în toata lumea. A apus în glorie lângă pian, după o viață dedicată iubirii.
