Da, de dragul ei devenise muritor. Renunțase la veșnicie într-una din nopțile în care ea îl chema, dar armoniei de început îi luase locul, cu timpul, un dispreț greu de ascuns, apoi o ură pătimașă. Omenescul lui era acum de nesuportat. Găsea zilnic motive de ceartă, ba capacul de la toaletă ridicat, ba că umbla în chiloți prin casă sau că nu se bărbierea cu săptămânile. Visa la vremea când îl privea luminând pe cer, iar acum îl auzea sforăind. L-a trezit. Îmi lipsești, i-a zis. Întoarce-te acolo, sus.
Ana Maria Vaida
N-a intrat la medicină nici după a treia încercare. Între coperțile ferfenițite ale manualului de anatomie ascundea mereu câte un roman. Citea noaptea la lanternă, sub pătură, să nu se prindă maică-sa. Cât a muncit ca vânzător, citea până spre dimineață, uitând de compătimirea celorlalți. După ce s-au prăpădit ai lui, nu l-a mai ținut nimic în orașul prăfuit de provincie. A vândut apartamentul și l-a golit de mobilă. A depus ultimele cutii cu cărți în holul bibliotecii județene.
Cecilia Fofiu
Surpriză, exclamă Matei, primul meu șef, acum șofer pe Uber. Poftește în față să stăm la taclale, mă invită entuziast. Mă execut și observ că, burtos, stă tare înghesuit la volan. Condoleanțe fetițo, am aflat de soțul tău. Să evit subiectul, bâțâi din cap și-l întreb de nevastă, copii, nepoți. Te-ai recăsătorit, revine el la mine. Nu, zic, m-am obișnuit singură. Sihăstria e otravă, înțelepțește el. La sosire îmi sărută umed mâna și clipind des murmură, deja îmi lipsești, când te deranjez? Nopțile, ziua sunt ocupat.
