Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sport  Sageata  Sport de poveste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ultimul zâmbet al lui Petre Deselnicu


Cosmin Stăniloiu

15.07.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pentru că i s-a spus şi "Campioana unei mari iubiri", n-aveam cum să nu fiu fascinat de ea. Fotbalul, înţeles ca o poezie ce se cânta la peluză, era dincolo de o victorie sau o înfrângere. Le-am învăţat pe de rost numele celor care o picuraseră cu dragoste, ca să o mute dintr-un stadion legendar în inimi de suporteri. Primilor cavaleri ai acestei iubiri le-am învăţat numele din cărţile de istorie ale lui Nea Vanea. Pe ultimii i-am adulmecat în copilărie, când nu înţelegeam prea mult dincolo de fascinaţia unor steaguri alb-albastre, a unor fanioane dorite obsesiv şi a unei jucării din plastic ce reprezenta leul de pe stema Campioanei. N-am fost niciodată un suporter fanatic al Universităţii Craiova, doar pentru că nu am ţinut niciodată definitiv decât cu o singură echipă: FC Argeş. Dar am fost un simpatizant necondiţionat al oltenilor, nu doar pentru că una dintre bunicile mele e de dincolo de Olt. Uneori am fost frustrat că nu m-am născut acolo, să pot să plâng şi să urlu de fericire asemeni multora dintre prietenii mei fericiţi de soartă cu iubirea pentru Campioana unei mari iubiri. O echipă aterizată printre noi în 1972, la primul ei titlu, unul jonglat pe ghetele de fotbalişti rasaţi purtate de Oblemenco şi Deselnicu. Primul, Tunarul Băniei, s-a dus acum aproape şapte ani, direct de pe marginea unui teren din Maroc. "L-am pupat pe Oblemenco de mai multe ori decât am pupat-o pe nevastă-mea, aşa de multe goluri a dat" a spus Petre Deselnicu, fundaşul primei campioane a Craiovei. Luni de dimineaţă, nea Petre s-a dus în Ceruri, să-şi regăsească prietenul şi să-l mai pupe, pentru că sigur, şi acolo, Nelu Oblemenco marchează. A murit chiar zâmbetul Craiovei fotbalistice. Omul care nu ştia decât să glumească, hâtru, ager, mereu parcă nemulţumit. Habar n-am ce aş putea să scriu după câte s-au spus deja. În primăvară, nea Petre venise pe Cotroceni, cu Universitatea, într-o superbă nocturnă. Craiova învingea Naţionalul lui Zenga cu 2-1 şi după meci, la o poartă de acces spre vestiare, un paznic îngust îl împingea pe nea Petre, nelăsându-l să intre, că n-are legitimaţie de acces. Mai mulţi spectatori priveau uluiţi scena. Nea Petre zâmbea amar şi îmi închipui că nu prea îi venea să creadă. "Măi, e Petre Deselnicu, lasă-l să intre. A jucat mai multe meciuri prin divizia A decât câte seminţe ai mestecat tu privindu-le!" a spus unul dintre cei ce priveau. Nea Petre s-a uitat spre el şi a râs mulţumit. Era ca şi cum dăduse cu împrumut o glumă, ba chiar una care şi-a făcut efectul. Zâmbetul acela, de om care crede în puterea zâmbetului său, n-o să-l uit niciodată. Ştiu sigur că acum, Acolo, nea Petre zâmbeşte şugubăţ, ca de o glumă bună pe care ne-a făcut-o iar.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Bayern şi povestea ei cu suedezi (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Din Scandinavia, un fotbal epic (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimele lacrimi (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro În pas cu Paul (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cu mingea, pe apă (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Zi de zi, mingea e rotundă
Sageata Euro 2008 - Mai mult decât fotbal
Sageata Olimpice
Sageata Cupa Mondială 2010
Sageata Cupa Mondială 2014
Sageata Je suis Football


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer