Tincuța răstoarnă pungi, punguțe, cutii și cutiuțe din sertarul cu medicamente. Ah, dacă era mama aici, o găsea imediat. Pricop o întreabă: Ce cauți, Tincuța, tată? Auzii ca te doare rău capul și că ce bună ar fi o aspirină a săracului. Și-o caut pe-aci, prin sertarul mamei. Dar ești sigur c-așa se cheamă? Că mi se pare un nume ciudat. A, nu te stresa, mă duc la vecina Gilda, ea sigur are, mi-a mai dat. Urc acum la ea, nu te stresa dacă întârzii. În caz că le ține și ea așa încurcate ca mă-ta o să dureze oleacă.
Răzvan Dițescu
Și bătrâna îi spuse nepoatei: Ține pietricica asta sub limbă și rostește doar adevărul. Îți va aduce lumină. Fata făcu întocmai, și-n câteva zile, toți o numeau sfântă. Vorbea simplu, dar toți simțeau că Dumnezeu grăiește prin ea. Când un negustor a încercat să-i cumpere pietricica, ea a scuipat-o și a zis: Lumina nu se vinde. Piatra se sparse în două și din ea începu să curgă fir de apă limpede. De atunci, satul are o fântână ce nu seacă niciodată. Iar sătenii nu beau doar apă, ci și adevăr din inima pământului.
Pompilian Tofilescu
Sufletul cum se repară, maică? Iei un genunchi de broască la care nu s-a ridicat nimeni și-l fierbi până la Sfântul Așteaptă în apă proaspătă de la un izvor care curge numai în sus. Apă în care mai întâi s-a înmuiat fața de la perna pe care a visat o fată mare. Apoi strecori apa printr-un ciur fără sită și o verși la rădăcina plopului în seara de dinainte să-nflorească. Țuica din perele plopului cela vindecă orice boală de suflet. Da' dacă rana e de la iubire adevărată, singurul leac e iubirea întoarsă.
