Acasă
- Mama gătește fantastic. Nu prea știu ce gusturi ai tu.
- Pe Pământ am gusturi pământene, fiindcă eu sunt foarte ușor adaptabil.
- Până e gata masa, nu vrei să-ți arăt camera mea?
- Mă mai și-ntrebi? Doar știi cât de curios sunt.
- Computerul meu îți place? Sunt foarte mândru de el!
- ...???
- E clar.
- Nu pot să te mint, dar cu așa ceva se juca străbunicul meu când era copil. Aici ce ai?
- Colecția de mașinuțe.
- Hai să ne jucăm cu ele!
- Joacă-te tu... eu n-am chef...
- Te-ai bosumflat din cauza computerului? Nu te mai gândi. Trăim în lumi diferite. Crezi că nouă ne e ușor că nu avem muzică pe Marte și trebuie s-o luăm acum de la zero?
- Ai dreptate. Mi-a venit inima la loc.
- Știi ceva? Nici computer, nici mașinuțe, hai să aruncăm un ochi prin biblioteca ta.
- Asta-i doar o bibliotecuță. Cele mai multe cărți sunt în biroul tatălui meu.
- Nu-i nimic. Eu de-abia am trecut de primele lecturi pământene.
- Ții minte ce mare pasionat de basme erai?
- Eram topit după Albă-ca-zăpada și părul ei negru ca abanosul.
- Tu te asemuiai cu cei șapte pitici.
- Acum sunt mai înțelept!
- Oho! Mi-am dat eu seama, dar, de multe ori mi-aș fi dorit să mai faci ghidușii, să mai spui câte-o "perlă" ca-n trecut.
- Ce ghidușii să fac în Egipt sau în China Antică? Fii serios! Am căutat să fiu atent și să-mi îmbogățesc cunoștințele.
- Adevărul este că nu locul, ci centimetrul acela pe care l-ai câștigat în înălțime, apropiindu-te de tatăl tău, te face mai serios. Bine și-așa. Hai să ne uităm la cărți!
- Jules Verne. Am auzit de el. Era sclipitor. De un singur lucru îmi pare rău: în loc să-și fi imaginat drumul "de la Pământ la Lună", mai bine și-ar fi trimis eroii pe Marte.
- Ha-ha! Ești ceva... Dacă vrei, îți împrumut toată colecția.
- Stai puțin, să vedem ce mai ai pe-aici.
- Și Legendele Olimpului ar fi potrivite pentru tine.
- Lângă ele mai sunt două cărți: Iliada și Odiseea. Cu ele ce-i?
- Sunt poemele atribuite poetului grec Homer. În Iliada scrie despre războiul Troiei și despre curajul eroilor greci, iar în Odiseea ai să citești despre aventurile eroului Ulisse sau Odiseu (cum îi mai spune).
- Războaie, aventuri... dă-le încoace, că-s de mine!
- Aaa! Ce idee mi-a venit! Citește aceste două cărți și mergem pe urmă chiar acolo, în Grecia antică.
- Dar mai-nainte mâncăm și noi ceva, că mi-e frică să nu mi se lungească "urechile" de foame. Și nici de prăjitura pe care mi-ai promis-o n-am uitat!
A doua zi... Grecia antică
- Repede mai citesc marțienii!
- Nu toți. Eu am urmat un curs special și de aceea am dat gata de la o zi la alta Iliada și Odiseea.
- Ia spune: nu cumva, ca să poți citi așa rapid, dai la o parte anumite fragmente? Ar fi păcat.
- Nici vorbă. Citesc orice cuvințel. Pot chiar să te conving arătându-ți că am reținut și multe lucruri legate de muzică.
- Te ascult.
- Spre exemplu, în Odiseea apar figurile aezilor - acei cântăreți profesioniști care se bucurau de o mare popularitate. Tot așa, în Iliada am citit despre barzi - cântăreții legendari -, care se acompaniau cu lira sau kithara și am citit despre un alt instrument, numit aulos, dar n-am prea înțeles cum era...
- Îți spun eu: aulosul nu era altceva decât un flaut dublu.
Kithara arată cum vezi aici și vreau să îți mai arăt cu câtă grijă și profesionalism construiesc meșterii de astăzi acest instrument atât de vechi. Privim un mic film explicativ.
- Îmi fac bagajul.
- ???
- Ce haine să-mi iau în Grecia? Sper că mergem.
- Haine? Subțiri, că acolo-i cald, dar...
- Vreau să fiu bine îmbrăcat, fiindcă sper să mă duci la spectacole.
- Cred că m-am prins! Ai citit cumva despre nașterea tragediei și a comediei?
- Exact.
- Asta înseamnă că va trebui să-ți programezi "mașina timpului" pe la jumătatea primului mileniu î. Hr.
- Programat. Plecat. Ajuns.
- Á la Marty...
- Ajuns, dar unde? Ce-i cu lumea asta?
- O clipă, să mă lămuresc. E clar... Nu te uita într-acolo - poate să-ți facă rău.
- De ce?
- Este o mare serbare populară închinată zeului vegetației - Dionysos. Muzica agitată și zgomotoasă care se aude este un ditiramb, cântat și dansat de coriști în jurul unui altar.
(Ce văd ei acolo sună cam așa)
- Și ți-e frică ție că-mi face rău zgomotul? Nu-ți aduci aminte ce mult îmi plăcea să cânți în forte?
- Nici nu m-am gândit la zgomot, ci la ce se-ntâmplă pe altar.
- Sunt prea curios. Mă uit! Vai! Omoară un animal? E groaznic! Pentru ce?
- Acolo se petrece un sacrificiu adus lui Dionysos. Ca să înțelegi de ce se bucură oamenii și nu sunt îngroziți ca noi doi, trebuie să știi că ei au convingerea că prin acest gest se purifică și vor trăi mai fericiți.
- Nu mă bag, dar nu-mi face plăcere.
- Știu, dar nu pentru plăcere vezi tu asta, ci ca să asiști la nașterea tragediei antice. Animalul sacrificat este un țap - în limba greacă, tragos. De la "spectacolul" la care asistăm noi acum, prin felurite schimbări, cu timpul, a apărut renumitul gen teatral.
- Tragedia. Nemaipomenit. Dar comedia? Eu o prefer...
- La originea preferatei tale stau tot obiceiuri străvechi, organizate cu ocazia strânsului recoltei. Procesiunea comică și zgomotoasă care avea loc atunci - numită komos - era închinată aceluiași zeu al vegetației.
- Adică Dionysos.
- Sigur. Din acest "komos" plus cuvântul ode - care înseamnă cântec -, a luat naștere cuvântul comedia.
- Și comedia, ca și tragedia, a devenit un gen teatral...
- ... care satirizează anumite caractere și moravuri, făcând de multe ori aluzii la adresa unor persoane cunoscute.
- Ce bine că pe mine nu mă cunoaște nimeni pe-aici!
- Nici pe mine...
După scena sacrificării, Marty era cam emoționat. Ar trebui să așteptăm să își revină și să continuăm peste vreo... 7 zile (!)
(va urma)