- Ți-a venit inima la loc?
- Să mă pipăi. Văd că bate.
- Dacă ești pus pe glume, sunt liniștit. Putem continua?
- Sigur. Încă nu m-am săturat de Grecia.
- Trebuie să-ți spun că în vremea mea (actuală) a fost găsit un imn închinat zeului Apollo, cu notații muzicale.
- Și a putut fi descifrat?
- Desigur. Este cântat în diferite variante. Am ales pentru tine două interpretări. Prima este acompaniată de aulos și a doua de liră.
- Mi-au plăcut amândouă. Și mi-a plăcut mult fata care dansa.
- Văd că încep să-ți placă fetele... Glumesc! Ia îmbracă-te tu elegant și hai să mergem la teatru.
- Vreau la teatru. Dar de ce nu ai ales un concert?
- Bună întrebare, Marty. Mergem la teatru, tocmai ca să vedem ce rol important joacă muzica în cadrul tragediei sau al comediei antice grecești.
- Ce autor alegem?
- O să-l alegem pe Eschil, pentru că a fost primul care a scris peste 80 de tragedii și drame satirice și pentru că el este atât poet, cât și muzicant și își interpretează singur piesele, acordând muzicii un rol de seamă în desfășurarea dramatică. Vedem Orestia. Ssst, uite că începe.
- Am să pun în funcțiune mașinăria de tradus texte.
- Foarte bine faci, fiindcă legătura dintre text și muzică este chiar importantă și trebuie urmărită.
- Pentru mine va fi o "urmărire" palpitantă, dar dacă ai să observi că nu pricep nimic, mai trage-mă de mânecă și îndură-te cu câte-o mică explicație.
- Te las eu la nevoie? N-ai grijă. Uite, chiar acum, schimbarea situației dramatice a condus și spre o schimbare în muzică.
- Aha! Așa o fi... sunt cam ageamiu?
- Nu, dar tu nu ai cum să sesizezi că scările melodice se schimbă în funcție de situația și starea sufletească exprimate de text.
- Asta nu pot, dar starea sufletească a personajelor se vede și după expresia fețelor. Numai că aici este ceva ciudat. Ce poartă pe față?
- Poartă măști. Și pentru mine e ceva destul de neobișnuit, dar am înțeles că unul dintre motivele pentru care le poartă este dat de faptul că un actor poate juca mai multe roluri și schimbă masca pentru ca publicul să nu fie derutat. Există și alte motive, de exemplu acela că actorii din fața noastră sunt toți bărbați, dar joacă și rolurile feminine. Masca îi ajută.
- După așa explicații am devenit expert în măști.
- Haha... Expert... mă faci să râd! Ce spui acum despre reprezentație?
- Cu ajutorul aparatului de tradus, am observat că după fiecare scenă intervine corul și comentează cele întâmplate. Mi-a plăcut asta!
- Să știi că rolul de comentator al corului este specific tragediilor grecești - la Eschil, cum ai văzut, dar și la Sofocle și Euripide (alți doi mari tragedieni). Ascultăm un cor din tragedia Oreste a lui Euripide.
- Sună... tragic...
- Așa este! Tot tragic, dar de altă factură sună corurile vorbite, declamate. Nu se știe cum sunau în antichitate, pe muzică, dar în montările contemporane sunt fără muzică. În exemplul următor vom vedea un grup interesant, care face și mișcare scenică. Ei interpretează un cor din tragedia lui Sofocle - Antigona -, în limba originală, greaca veche.
- Ei, ce crezi? Dacă îi rugăm frumos, mă iau și pe mine în hora lor? Cred că nu, fiindcă sunt prea scund. Mai am o mică întrebare. În comedii este cor?
- Și în comedii participă corul (și dacă tot am vorbit de ele, află că reprezentantul cel mai strălucit al acestui gen a fost Aristofan), dar, datorită conținutului satiric al textului, muzica este mai veselă și cu inflexiuni populare.
- Îți mulțumesc că m-ai adus la teatru. Ador Grecia!!! Mai mergem undeva?
- Dacă adori Grecia, mă gândesc să mai rămânem. Iar acum ne vom permite o pauză, ca să ne gândim liniștiți la tot ce am văzut și auzit.
O pauză ne permitem și noi. Nu-i așa? Până... sâmbăta viitoare? Vă aștept!
(va urma)