Lucrurile de care depind buna administrare a cetății de scaun a țării trebuie, mai înainte, decise în parlament, dacă va exista voință politică. E puțin probabil. Reorganizarea zonei metropolitane București-Ilfov, cu un guvernator și reorganizarea internă a municipiului București, cu câte departamente / sectoare vor fi fiind, fiecare cu propriul district manager și un singur primar general, nu se pot face decât în legislativ.
Acum, orașul e împărțit în șase felii de pizza, din care doar 6 nu are o porțiune de centru. Or, dacă grosul votanților unui primar de sector sunt pe periferie, iar centrul e împărțit în cinci bucăți, când va veni vremea deciziilor coerente pentru centru în ansamblul său? Trebuie un district central și câte vor fi fiind evident necesare, care să îl antureze. Această comună a Bucureștilor (căci s-a mai numit așa: Comuna Bucuresci, comună nu în sensul rural al termenului, ci de organizare administrativă în vederea unui țel comun) trebuie integrată cu zona sa periurbană, cu hinterlandul dimprejur: acolo stau, de fapt, mulți dintre bucureștenii cuprinși, care fac naveta care blochează orașul dimineața și seara.
Or, fără această reorganizare, totul va rămâne la fel: șapte primari, șapte bugete, dispute, incoerență. Metroul și STB trebuie să fie, ambele, împreună, la capitală, nu unul - hăis și altul - cea.
De câteva ori am fost rugat să scriu care ar putea fi ideile urbane pentru București și de tot atâtea ori am oferit liste peste liste, pe care, după alegeri, le-am și făcut publice, doar-doar le va citi cineva dintre coechipierii vreunuia dintre primari și va medita asupra lor. Dar de ce să mă plâng eu, când unii candidați, inclusiv, acum, dl. Ciucu, s-au întâlnit cu reprezentanții breslei arhitecților, luând act de doleanțele și propunerile acestei bresle. Au luat act și gata. Sper ca, poate, măcar acest om tânăr, ajuns primar, nu va uita de a doua zi cele discutate la întâlnirea de la OAR. Arhitecții sunt și ei stakeholders în acest oraș, cu efecte mult dincolo de numărul lor sau de puterea financiară proprie. A-i asculta mai puțin decât pe dezvoltatorii imobiliară și pe constructori e o eroare gravă, care a dus la multiple erori, unele deliberate, ca să nu le zic direct ticăloșii urbane, făcute după 1990. Cu neputință de făcut, adaug, fără complicități în administrațiile locale.
Cred, așadar, că ar trebui început cu schimbarea legislației capitalei, fără de care nu vor fi decât cârpeli, amânări și renunțări. Dacă domnul Ciucu are de gând să rămână primar și încă un mandat plin, cu asta ar trebui să înceapă, aș zice. Și, evident, cu încheierea PUG-ului tergiversat de atâția primari anteriori.
Anomia este, acum, în ciuda aparențelor, cea mai nenorocită dintre problemele urbanistice ale administrației capitalei...
