Deschid telefonul și apăs butonul mașinii de cafea. Până curge, trimit urările de sănătate și mulți ani. Apoi condoleanțele. Realizez că tinerețea nu-i o garanție că n-ai să mori mâine, iar bătrânețea nu înseamnă că o să mori astăzi. Iau cana, țigara, bricheta și ies afară. Frigul mă izbește. Trag pe nas aerul cu miros de iarnă, ca un drogat ce nu și-a luat doza de trei anotimpuri. Fumez, intru înapoi, merg la dulap, mă agăț pe umeraș și las hainele să-mi ducă pe umeri ziua incoerentă de astăzi.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
în șifonier: acolo găsea mereu sarafanul în pătrățele, gulerul apretat, șorțul cu pliuri netezite. O și vedea aplecată deasupra mesei de călcat, învăluită în aburi, deopotrivă frumoasă și absentă, manevrând cu mișcări mecanice rochii, cămăși, cearșafuri, iar spre sfârșit pelincile celor mici, pe care le fierbea mai întâi în cazan. În dimineața asta uniforma e întinsă pe spătarul scaunului de la birou. Mama doarme pe canapea, în sufragerie, întoarsă cu spatele. Pe fustă are o floare roșie care se tot lățește.
Paul Dârvariu
în baie, acolo și-a uitat zăpăcitul de Gelu boxerii. Ne-a trecut glonțu' pe la ureche, fată. Eram la țigara de după, când a sunat Sile: Pisi, vin în cinci minute; încălzește mâncarea. Iubi, zic, frigideru-i gol; treci pe la Mec și ia-ți ceva bun. Între timp, Gelu și-a pus blugii și tricoul și-a tulit-o. Abia aerisisem, când a intrat Sile. L-am pupat și l-am băgat la duș. A ieșit furios, cu boxerii în mână. Nu-mi place să mint, da' l-am liniștit: Iubi, tocmai ți i-am cumpărat, da' uit mereu că nu mai porți măsura M.
