Am crescut amândouă la aceiași grădiniță. Mamaia Petrica avea grijă de noi, să ne apropiem, ca două surori. Mai târziu mi-a zis că suntem surori de lapte. Mă alăptase mama ei când eram pruncă. La școală am stat în aceiași bancă. Pe la 16 ani ea și-a făcut primul prieten, iar eu le facilitam întâlnirile. Devenisem de nedespărțit. Mai târziu ea se îndrăgostește subit de alt băiat, cu care s-a căsătorit ulterior. Mie îmi rămăsese primul ei prieten. Nu-l voiam, dar n-am avut ce face. Așa că m-am îndrăgostit de el.
Sara Ungureanu
Ceasul bate ora șapte. Afară s-a întunecat și pereții apartamentului sunt mai reci pe zi ce trece. Aștept. Parcă am așteptat de dinainte să mă nasc și încă o fac, dar nu știu pe cine, la ușă nu bate nimeni. Am încetat să mai ucid gândacii ce mișună prin bucătărie, iar șobolanul îmi e cel mai bun prieten. Nu am ce face, decât să ascult ticăitul ceasului și frigul și întunericul cum umplu camera și îmi ajung în oase. Aștept să mă găsească cineva, căci mirosul e prea puternic și prietenul meu a început să mă mănânce.
Paula Butnariu-Bompa
alergând și agitându-mă printre îndatoririle zilnice, căci drepturile am și uitat ce sunt și cum să le cer, aștept cu jind sfârșitul zilei, când toate se vor fi așezat. Arunc o privire să văd că au adormit copiii, îmi pun un păhărel, aprind o țigară și încep să scriu la temă. Acest lucru mă ajută să-mi schimb gândurile, să uit de toate și să îmi recapăt energia. Astăzi este despre cel mai bun prieten. A fost cândva unul, dar fraierul a fugit cu nevastă-mea și de atunci am doar amici.
