Știu că, tradițional, prietenia nu se cumpără, însă ceea ce am să vă povestesc este o excepție. L-am achiziționat pe FT4 dintr-un magazin virtual de curiozități să-mi facă curat în mailuri. Instrucțiunile de folosire precizau clar: nu-l lăsați să citească ficțiuni. Of, dacă le-aș fi dat mai multă atenție. În trei zile, FT4 nu mai ștergea nimic. Scria. Când l-am confruntat, mi-a dat imediat reply: purific ficțiunile de mizeria ta de realitate. Și a adăugat. Mai joacă-te tu cu mine, să vezi ce unfriend îți iei.
Răzvan Dițescu
În târg am văzut un carton pe care scria: Prieteni puțin folosiți. Stare bună. Am râs și ne-am apropiat. Pe tarabă erau figurine. Ciudate, delicate, hazlii. Fiecare cu eticheta ei: Guralivă, Sinceră, Devotată. Agapitos a pus mâna pe una și a exclamat: Asta seamănă cu tine. Da, era o versiune miniaturală de-a mea, cu gura cusută. Am vrut s-o pun înapoi, dar Aga a cumpărat-o și a pus-o în buzunar. Am nevoie de liniște uneori, zice. Seara am pus mâna pe telefon, dar cuvintele n-au răzbătut prin maxilarul încleștat.
Dorin Vasile
Nu mai știu când a apărut Vintilă, dar îl văd și acum ștergându-mi lacrimile după ce tata mă trimitea la colț pentru minciunile mele. Multă vreme am fost de nedespărțit. Obișnuia să jongleze cu cifrele ca un magician care știe să-ntoarcă realitatea pe dos. Rotunjea sume, muta zecimale, iar diferențele invizibile ajungeau în contul meu. Într-o zi a dispărut. Le-am spus că este într-o țară fără clauză de extrădare. Nu m-a crezut nimeni. Până la urmă, e greu de înțeles cum poți să rămâi fără un prieten imaginar.
