Ca să fim invitați să vedem Doamna și Vagabondul, îl lăsam să ne bată și să ne muște oricând avea chef. Totul era deosebit în apartamentul lui. Avea gresie în hol și măsuță de sticlă cu picioare aurii în sufragerie. Colecția lui de jucării Kinder era fabuloasă, o cutie întreagă, nu lipsea nicio piesă. Când era bine dispus, se urca pe un scaun și ne cânta Fată dragă nu fi tristă, iar noi îl aplaudam cu mult zel. Apoi ne-am pus și noi gresie și am făcut abonament la Cartoon Network, și ne-am pierdut din vedere.
Titela Durnea
Soarele o sfeclise tiptil, încât n-au realizat că se înserase. Stăteau unul lângă celălalt, la marginea lumii lor, privind spre vale luminițele ce pâlpâiau pe verande. O prietenie neobișnuită, ai fi zis. În spate, pădurea respira. O să mă iubești și când voi fi urâcioasă?, întrebă vulpea, oftând. Ei, nu suntem perfecți. N-am iubi pe de-a-ntregul dacă am iubi doar jumătatea bună, îi replică liniștit câinele. Știi că o să mai fur câte-o găină? Știu. Promite-mi că le vei alege doar pe cele bolnave.
Caterina Tudorache
Cămilul lovi absent o pietricică. Ești cel mai bun prieten al meu. Mai știi când am avut teză și eu fusesem la plajă cu panda și cu chiorul ăla de s-a cuplat cu broasca Mimi. Șarpele. Ai zis că tu ești eu, doar că puțin anemic. Rămâneam repetent. Și când a trebuit să donăm sânge pentru elefant. Tot tu. Pârșul se înroși și se uită de foarte jos în foarte sus. Fac orice pentru tine. Atunci fugi și zi-i mamei că tu ai mâncat câmpul de salată. Adu și o varză. Mă duceam eu. Dar știi, sunt melancholic.
