O reclamă cu litere de-o șchioapă atârna la intrarea magazinului de prieteni la mâna a doua: Schimbă-l pe al tău cu oricare altul. Totul la jumătate de preț. Prietenul meu râdea în continuu: Hai, fă-o, poate găsești unul mai bun. Tejgheaua, plină cu figurine. Am arătat spre una. Îl schimbi cu asta?, întrebă vânzătoarea. Voiam să mă uit spre prietenul meu și să zic: Bineînțeles că nu; însă am realizat că nu mai pot mișca și nici vorbi. Luasem locul figurinei de pe masă. Cel mai bun prieten al meu hotărâse deja.
Sonia Ungureanu
Îl chema Teodor, dar toți îl strigam Doru. Maică-sa lucra la cantina partidului și aveam zilnic asigurată jumate din senvișul lui cu cașcaval și șuncă presată. Dar nu pentru asta îl veneram, ci pentru că Doru deținea toate secretele din univers. Lui îi ieșeau cele mai faine cornete, știa toate ascunzătorile de la subsol, îmi făcea temele la mate și căpăta gumă de mestecat de la șoferii de tir în parcarea hotelului, pe care o împărțea cu mine. Pe Miruna n-am putut-o împărți, dar Doru nu m-a urât. Doar a dispărut.
Cecilia Fofiu
Cum de ești singur, e beteag Nuțu, întreabă birtașul ștergând, cu râvnă, un pahar. Neah, mârâie Milu, e un măgar, ne-am certat. Până deseară vă împăcați, pun pariu. Veci. Nu pot să-l mai văd în ochi, scuipă într-o parte Milu. De dai o bere îți zic. Dau. Știi că am împărțit cu el orice, bani, băutură, merinde, i-am ținut locul la batoză când l-a pălit chiulul. Tot, tot am făcut. Așa, și care-i baiul? Florița. În zori a năvălit în șură și în loc să mă salute, ca un prieten, m-a scos în drum, gol, cu picioare în fund.
