Jose Marti (poet și mistic) și scrierile sale atât de cunoscute (La noche bella no deja dormir); echilibrul fragil dintre poetică și politică; constelații; cosmogonia indigenilor; Verklarte Nacht (Schonberg); noaptea ca metaforă pentru creație, insomnie și moarte; cosmic, mitic și sonor.
Arhivele invizibilului: politica materiei și memoria teritoriului: memoria socială, peisajul ca un corp politic, materia ca o arhivă vie; topografie sensibilă de resturi - umane, naturale, simbolice; capacitatea de a face vizibilă liniștea și de a activa rezonanțele etice și afective ale acesteia; denunțare socială, prezența insistentă a celor dispăruți, memoria populară ca rezistență simbolică; conflicte; poetica și urgența politică.
Întoarce și inversează: Suntem toți - Re-indigenizarea lumii prin spiritualitate și memorie: estetică, politică, spiritualitate; rănile modernismului; înțelepciunea femeilor afro-indigene; medicină, act ritual, vindecare colectivă; ierarhiile coloniale ale cunoașterii; energii care conectează teritorii și timpuri.
Jucându-ne de-a moartea: exercițiu de duel și răscoală - parfumul florilor, mirosul corpurilor în descompunere; obscuritate și grijă; Desear desobedecer (Didi-Huberman); pierderile care ne construiesc; moartea ca gest originar; prezența corpurilor absente; a acoperi și a revela; moartea ca artă, arta de a muri; pierdere și viață.
Granițele tremurânde / instabile / plăpânde / sensibile ale nedumeririi: arta ca supraviețuire, înainte de dispariție - fragilitate emoțională și politică; disparițiile de corpuri, de prezențe, de certitudini, ca o tragedie socială; absența tatălui; dispariție și / prin asasinat, rasism, ură; omul ca animal inert; pierderea fizică, erodarea limbajului, colapsul cotidianului, senzația de irealitate.
Alea jacta est - Jocuri de război / Războiul artelor: hazard, putere, creație; Nec plus ultra, Iulius Cezar, Rubicon; politica simulacrului; adolescenți și vârstnici; almanaques de Alpargatas; truc, înșelăciune, simulare; inocență și violență; granadas de juguete, soldados plásticos y ejemplares de El arte de la guerra (Sun Tzu); Marti și Malevich; El cuento de la buena pipa; arta ca un joc de noroc; războiul ca un joc de imagine.
Liturghia instabilului: tensiunile dintre corp, credință, tehnologie și memorie; spital de urgență / sală de primiri urgențe; Papers, Please, That Dragon, Cancer; coloana vertebrală între știință și mit; Insula Pariti din Lacul Titicaca; lumina ca artificiu critic; religie, știință și istorie; dimensiunile corpului; biologică, spirituală, socială, politică.
Cu seriozitatea copiilor care se joacă: narco-estetica; corpul ca spațiu al puterii; joc; lumea ca templu și bazar; orașul și lumea; los quatro chicos de Guayaquil; tirania; soartă și zaruri; Marte / arte; terorism; adicție la droguri; prostituție; el temblor; geologie și condiții existențialiste; ludico / peligroso; vida y muerte.
Sunt, acestea, câteva din grupajele realizate de curatori (cu denumirile lor pompoase, complicate, ireale, dificil de înțeles și foarte greu de tradus în manieră echivalentă), din propunerile prezentate de artiștii acceptați să participe cu lucrările lor recente la această ediție a Bienalei; alături de titlul fiecărui grupaj, am reținut, din textele însoțitoare, din cronicile pe care le-am citit, dar și din ceea ce mi-am tradus / explicat, cu simțurile, cu mintea și cu inima, după ce am vizitat spațiile care le găzduiesc - câteva cuvinte, câțiva termeni, câteva chei de înțelegere, puține argumente, câteva uimiri, multe neînțelegeri și previzibile temeri.
b. Galeria Fly (din aeroportul orașului), Casa de Las Posadas, Museo Municipal de Arte Moderno, Casa Marquez, Casa de la Lira, Escuela Central, Galeria de la Alcaldia, Salon del Pueblo, Sala Proceso, Museo de Las Conceptas, Museo Universitario, Museo de la Medicina, Galeria Off.
Acestea sunt cele treisprezece spații care, prin generozitatea autorităților orașului, a proprietarilor, a celor care le poartă de grijă, au primit, pentru a expune, grupajele de propuneri, așa cum le-au alăturat curatorii Bienalei.
c. Prestigios eveniment internațional de arte contemporane, organizat, începând cu anul 1987, firesc, la fiecare doi ani, Bienala de arte contemporane din Cuenca se desfășoară între 24 octombrie 2025 și 1 februarie 2026, având ca temă / titlu / concept Jocul, O bienală a bienalelor, celebrând astfel aniversarea a 40 de ani de la înființarea instituției organizatoare, Fundacion Bienal de la Cuenca.
O echipă internațională de curatori (17) a ales, dintre cei care s-au înscris, un număr de 53 de artiști (20 sunt din Ecuador) din 17 țări. Curatorii au grupat propunerile acestora (câte trei sau câte patru), considerând că lucrările conversează și se confruntă, în funcție de temele alese de artiști, în funcție de spațiile disponibile pentru prezentare / expunere, în funcție de propria viziune / înțelegere asupra temei actualei ediții a Bienalei.
d. Proiecții de lumină, de text, de imagini; sunete din natură (inclusiv acvatice); voci; benzi sonore; fragmente de diverse obiecte; ecrane; echipamente complexe; instalații; video-performances; sculpturi, picturi și mâzgălituri, desene și spoieli; construcții și distrugeri; obiecte și umbre ale acestora; obiecte care nu pot fi definite în niciun fel; video-proiecții, jocuri de noroc (destinate vizitatorilor).
e. Dincolo (sau dincoace, mai degrabă) de tot ceea ce am enumerat aici (Bienală cu temă, echipă internațională de curatori, artiști, spații de expunere, public, înțelegere sau neînțelegere, acceptare și respingere - pentru că am trecut, adesea, prin aceste stări, în timpul în care am zăbovit, prin cele mai multe din spațiile-gazdă ale Bienalei, poate mai mult decât ar fi fost necesar, pentru a încerca să pricep ceea ce nu avea cum să fie priceput), Bienala reia (voalat sau brutal) obsesiv, așa cum face, peste tot, în America Latină, orice eveniment de acest tip (și nu numai astfel de întâmplări ci cam tot ceea ce se pretinde a fi social, implicat în viața comunității, pro sau contra celor - de fapt, a președinților, că așa funcționează aici democrația - care conduc aceste biete țări), eternele teme ale acestei lumi - pe care, bieții oameni, incapabili fiind să se apere, să influențeze instituțiile, să le respingă într-o luptă legală, onestă, decentă, le acceptă: furtul; distrugerea; extorsiunea; crima organizată; violența endemică, permanentă, peste tot prezentă (sub toate formele ei); traficul de narcotice, ființe vii, valute, substanțe interzise; asasinatul; dictatura economică (pentru că cea militară, a deceniilor 8 și 9 din secolul 20, a trecut); foarfeca prețurilor; teama de tot și de toate; corupția distrugătoare de încredere, de speranță, de viitor.
