Pe vecina din dreapta am remarcat-o imediat ce m-am mutat în cartier. Nu era la prima tinerețe (nici eu nu mai eram), dar era subțire și înaltă și mă cam lua cu călduri ori de câte ori o vedeam, fie îngrijind florile din fața casei, fie plimbând cățelul, dar mai ales când ieșea la jogging, cu șortul și bustiera mulate. Iar ea îmi zâmbea șăgalnic de fiecare dată când ni se intersectau privirile. Într-o zi mi-am luat inima în dinți și am salutat-o. Vorbești, m-a întrebat. Îhî, am răspuns și-am trecut mai departe.
Cecilia Fofiu
Dulăul lui latră scurt și mă abandonează în mers cadențat, la șuieratul ascuțit al stăpânului. Mă privește în suflet, surâde timid și pornesc amândoi, tăcuți, la cules de fulgi. Îi privesc silueta schițată, tot mai sus pe potecă, în vreme ce inima-mi iese zbătând din piept. Ce vrei, o întreb? Pulsează aprins. O iau în căușul palmei și o atârn în bradul de la poarta lui. Sigur o va găsi el într-o zi. Poate o va adulmeca lățosul. O să revin mereu să văd ce mai faci, îi promit palidă. Să nu cumva să-mi îngheți aici.
Andra Toropoc
I-am băgat sub nas biletul și mi-am revendicat locul, cu ochii în telefon și fără chef s-a tras mai departe. Tipa care-l însoțea se farda tacticos iar în compartiment se auzeau bipăituri enervante. Omul acela primea mesaje și butona atent și încruntat, ferindu-se, însă privirea mea a prins ceva ciudat. Când a ieșit pe hol, m-am aplecat spre fată: cred că iubitul tău discută cu altă femeie c-am văzut pe ecran cuvinte explicite. A râs tare, ăsta este peștele meu și aranjează întâlniri cu clienții.
